Hristos a inviat. Nu acelasi lucru se poate spune si despre cheful meu de a face sport si de a manca sanatoso-colorat. De fapt, asta m-a fascinat dintotdeauna: de unde capatam noi imboldul ala – cand il capatam, caci nu se intampla tocmai des – sa dam uitarii toate cofetariile din oras si sa ne intoarcem spasiti la antrenorii nostri de sport.

Ce ne da branci? Ce functioneaza atat de rapid incat sa ne faca sa donam toate ciocolatele din casa si sa ne shocam frigiderul impanandu-l numai cu loboda si urzici? De unde vine urletul acela interior de „ACUUUUM!”, de ce reusim cand reusim? Trebuie sa fie aliniate planetele, Mercur nu are voie sub nicio forma sa fie retrograd? Tine de meteo, suntem mai predispusi la decizii marete ca asta atunci cand ploua? Ce anume trebuie sa functioneze perfect in univers ca noi sa o cotim de la savarina la supa de mazare?

1011813_504001426333120_254608027_n

Citeam acum cativa ani cand eram mai tanara si mai slaba un studiu care spunea ca femeile decid ca a venit vremea sa slabeasca atunci cand vad poze cu ele rotunjite (sau deformate, dupa caz). Dar mie mi se pare putin probabil sa fie asa. O poza e o poza, nu are atat de mare putere asupra ta, daca nu-ti place ce vezi in ea, o arunci cat colo, nu o afisezi la oglinda langa demachiant. Mi se pare ca e nevoie de ceva mult mai mult de atat. Ca si cum intre ultima etapa de hrana corecta si urmatoarea decizie de a se intoarce la ea, trebuie sa se adune in noi trairi si mini-decizii si semi-cutremure interioare.

Asa ca vin spre voi si va intreb onest si curios: cand va da afara din casa dorul de mancat sanatos si de facut miscare, de ce va da? Care a fost sursa declicului? Care este cel mai mare izvor de motivatie pentru voi? Va astept povestile, pentru inspiratie si admiratie.