Parca va si aud „Unde e povestea transformarii pe care ne-ai promis-o cu tot cu poze, Pofticioaso-mincinoaso?”. Nu e. Nu inca. De cand cu America m-am mai procopsit cu vreo doua kile si oricum mai voiam sa dau jos 3 pana la greutatea din vis, asa ca dupa dieta pe care o reincep maine (jur pe rosh), promit sa va spun si povestea mea. Dar acum vreau sa ascultati/cititi cuminti o alta, care pe mine m-a miscat pana in maduva oaselor si care, sper din inima, sa ne fie invatatura si model de urmat mereu-mereu-mereu.
Este povestea Ralucutei, un om cu un suflet enorm care acum incape intr-un corp mititel. Nu o cunosc fizic, n-am dat niciodata mana, nu am strans-o niciodata in brate ca sa-i spun cat m-a emotionat muntele ei de vointa. O voi face candva. Ne-am intalnit, slava Cerului, prin acest blog. Cineva a postat ceva despre Pofticioasa, ea care urmarea pagina respectiva de Facebook a intrat de curiozitate (tocmai incepuse regimul care avea sa-i schimbe viata) si uite asa am ajuns sa ne imprietenim. Este in topul meu 5 de oameni dragi, nu va pacalesc nicio secunda. Om mai cald si mai curajos eu n-am intalnit. Ne-a unit lupta cu kilogramele (mama lor!) si am asistat impresionata la indarjirea cu care ea a reusit sa lase in urma peste 36. Da, ati citit bine. Din 15 martie incoace, neiesind din cuvantul unui nutritionist, facandu-si cu sfintenie exercitiile in timp ce isi tragea sufletul (culmea) ca cei trei copilasi-divinasi dormeau, nelasandu-se intimidata de nimeni si nimic, Ralucuta mea s-a schimbat in cel mai nemaipomenit mod cu putinta.
Am aplaudat-o din tot sufletul la fiecare kilogram pierdut, iar cand am vazut pozele pe care le vedeti si voi acum (i le-am furat de pe Facebook, sper sa nu se supere, caci acest articol e o surpriza) mi-a venit sa strig de bucurie. Ea e Puternica dintre noi doua. Cand eu eram cu mana pana la cot in galeata cu caramel sarat la Nisa, imi spunea ca o mama catre al patrulea copilas ca nu e bine ce fac si ca imi doreste sa ma crute poftele. Ea le-a invins pe TOATE. In toate aceste luni in care a ajuns la minus 36 de kilograme nu a cedat nici macar unei bucatici de ciocolata. N-a pus un gram inapoi, n-a spus niciodata ca azi ia o pauza de la dieta. Iar acum o sa ma certe, caci ea nu tine dieta, ci si-a schimbat de-a binelea stilul de viata si alimentatie.
Nu port palarii, dar daca as putea as da cu toate de pamant in fata ta, om brav! Iti multumesc ca m-ai lasat sa fac parte din povestea ta de succes, in chip de personaj mai mult negativ si mereu gurmand, si iti trimit o imbratisare cat Atlanticul de mare. Esti unul dintre cele mai minunate exemple din viata mea. Ba nu. Chiar cel mai minunat. Na ca lacrimez. De admiratie si bucurie.
P.S: Va rog sa remarcati: este aceeasi pereche de pantaloni 🙂
P.S 2: Cititi mai multe despre reusita acestei doamne speciale pe blogul ei www.ralucuta.ro.Fuga-fuga, intrati cu incredere!
Am inceput si eu o dieta de 3 saptamani si inevitabil caut tot felul de informatii pe net. Asa am dat peste site-ul tau. Imi place foarte mult cum scrii. 🙂 Povestea asta nu mi-a dat lascrimile, dar sincer, cred ca am s-o pun si eu cateva zile ca si wallpaper. Si am sa o pastrez pt zilele in care imi vine sa imi bag capul in borcanul de nutella.:) Felicitari Ralucuta! Esti un exemplu pentru noi toate! 🙂
@Just_A – bafta multa cu regimul! si multumesc pentru lauda. cat despre lacrimi, trebuie sa cunosti omul asta minunat si apoi o sa apara firesc 🙂 tine-ma la curent cu rezultatele tale.
woooow!!!!!!!!!!! bravoo, Raluca!!! deci chiar se poate!!
Eu pofticioaso, de cand te urmaresc, am slabit 13 kg, dar mai am de slabit inca 10 pana voi putea si eu sa postez o poza before-after 🙂 dar acum ca ai scris despre aceasta curajoasa si invingatoare Raluca, ma voi ambitiona si mai tare!!
Te pupam si asteptam cu nerabdare si povestea ta!!
Jos palaria in fata ei !!!! As vrea sa am si eu o asa vointa de fier dar nu potttt, sunt o pofticioasa pana in maduva oaselor :(( si asta o spun cu lacrimi in ochi pentru ca nu mai pot, stiu ca nu e bine dar…. ma emotionez cand vad astfel de oameni pt ca mi-as dori sa fiu ca ei
Draga mea, dragă de 1000000 de ori dragă,
Îmi tremură mâinile pe tastatură de nu îmi găsesc cuvintele.
Mi-ai făcut o surpriză cum nu am mai avut niciodată, mă simt măgulită de tot ce ai spus despre mine acolo, lacrimile mele sunt acum de bucurie pe obrazul meu subţiat.
Îţi mulţumesc din inimă pentru tot!
O meriti din plin, om frumos. Noi iti multumim ca ne arati calea lui ASA DA.
Am fost langa ea zi de zi de vreo 4 ani si ai mare dreptate in tot ceea ce ai spus chiar daca nu ai cunoscut-o personal. Ceea ce nu stii ,deocamdata, e ca e si o prietena extraordinara,cum mai rar iti e dat sa mai gasesti in zilele noastre. Ii multumesc ca mi-a dat sansa sa fiu prietena ei si sper sa o rasplatesc pe masura.
Cat despre ambitia,incapatanarea si lupta ei cu kg, am fost alaturi de ea zilnic, am vazut fiecare kg pierdut si era o placere sa privesti cum pantalonii deveneau din ce in ce mai largi, cum se subtia vazand cu ochii.
E o luptatoare !!!!
Roxana, suntem tare norocoase sa o cunoastem. Te invidiez ca ii poti fi atat de aproape 🙂
@Larisa: felicitari pentru kilogramele care te-au parasit si curaj pentru cele care inca se incapataneaza! hai ca putem!
@Andreea: eu zic ca daca vrem, se poate. Incearca sa gonesti poftele astea putin cate putin. Nu sunt tocmai in masura sa zic asta, la cat de gurmanda sunt si cat de tare m-am rotunjit in ultimele zile, dar eu tot sper ca nimic nu e imposibil!