L-am asteptat 365 de zile, iar Craciunul nepasator a trecut rapid in doar trei. Suficient timp cat sa umple holurile de asteptare de la urgente cu pacienti de burta vaitatori si sa ma intoxice pe mine cu reclame la medicamente care ar fi trebui sa faca bila si ficatul sa sara in noi de nerabdarea cumpararii. Citez din darea de seama a medicilor ambulantei din Capitala: „Peste 1.200 de persoane au chemat ambulanta de Craciun, majoritatea pentru probleme digestive…”

„Sarbatori fericite!”, „Asemenea!”, „Dar ce ati gatit? Caci noi am facut x cozonaci si am luat y porci pe care ii vom prepara in z feluri…”. Lumea cu care m-am intersectat in perioada holly jolly m-a bombardat cu curiozitati culinare. Pe unii nici nu nu ii cunosteam pe nume, dar imi impartaseau deja secretele camarii lor pline si imi povesteau viata plina de savoare a carnatilor abia dobanditi sau fauriti.

9a386ff8d3599f37c18e0d8f65f7d0f7

„Va faceti ultimele completari, vad”, imi zambeste cumva complice doamna mai degraba domnisoara de la casa lui Auchan. „Nu, astea sunt toate targuielile de Craciun”. Face ochii mari, iar eu nu ma obosesc sa ii aduc la marimea initiala. Roade caltabos in pauza dintre clienti, asa ca nu m-ar intelege.

Cum nici eu nu inteleg de ce mereu transformam sarbatoarea asta intr-un chin pentru bietul stomac, pentru bietele haine care vor tipa pe noi in ianuarie, poate chiar februarie, ca, deh, cine se poate opri dupa primul platou, vorba ceea, un chin pentru biata sanatate si alte diverse biete.

Festinul meu de sarbatori, festin ghilimelat, desigur, a fost alcatuit dintr-o bucatica de carnat si aproape o felie de cozonac. Ambele m-au facut sa-mi fie dor de mancarurile mele curate-ciudate. Ridicati cana de cafea (sau paharul de vin, daca lecturati acesta randuri seara) in cinstea Pofticioasei care a trait primul Craciun (si Revelion) slabitor! Voi cu ce va laudati post-sarbatori?