Sunt multe parti urate ale perioadei dupa-ce-te-ai-ingrasat-iarasi-ca-scrofita-rosie. Dar cea mai si cea mai urata (pe langa neincaputul in hainutele vechi) mi se pare forma fizica jalnica pe care o capeti cand pierzi socoteala portiilor.

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu, dupa ce imi fac cadou (ce tampenie!) cateva zile cu porcarii sufar deprimarea maxima-maxima-maximala cand incerc sa ma reapuc de sport. Cum? De ce am lasat sportul chiar daca am mancat? Pai aici am o problema (la cap, e clar). Cand imi zic ca e zi de dezmat, apai nu ma mai pot gandi si la miscare. Sincer acum, cui ii mai arde de miscare cand aduce asa nitel cu o bula?

Ei, si dupa ce imi trece perioada zaharo-faino-burgero-suco-plina arunc echipamentul pe mine – pardon, nu-l arunc, il INDES, asta e cuvantul, caci saracul a ramas mititel. Stiati ca ciocolata are un efect nebanuit – stramteaza hainele? Pe cuvant de nu. Iar dupa ce trec de socul hainelor de sport care tipa pe mine (nu te mai cuprindem! nu te mai cuprindem!), dau de socul de la exercitii. Sa zicem ca puteam face 178 de exercitii pana sa ma imbuib ca Ghita (parca asa a stabilit romanul ca e numele generic al sacrificatului de Craciun). Acum fac 38 si imi vine sa urlu. Si uneori chiar urlu, dand alarma in toata casa. Numarul exercitiilor a fost pus total alandala, nu reprezinta nimic. Voiam doar sa subliniez cat rapid imi ies din forma in care am intrat cu atata greutate.

Si ce credeti ca se intampla dupa aceste dezamagiri? Vine o voce in cap si-mi zice „Pai vezi, nici antrenamentul nu se mai leaga, hainele oricum s-au largit, se vede treaba ca e mult de munca, ce mai conteaza un dulce in plus sau un minus. Hai, fuga la frigider, meriti o consolare!”. S-o crezi tu mai voce tupeista! Niciun moment nu e mai bun decat cel de acum. Niciodata nu voi avea de luptat mai putin decat am acum, mereu va fi mai mult de munca daca tot aman. Asa ca ia mai da-l incolo de frigider. Mai bine mi-ai zice unde e coarda aia…