Nununu, nu zambiti de la titlu, articolul e cat se poate de serios. Abordam problema rontaitorilor care apar in jurul nostru cand noi ne instalam frumusel pe scaunul dietetic. Pentru ca, poate ati observat, cum ne batem noi cu pumnuletul in piept ca gata, de acum ne-am convertit la light, cum apar tot mai multi mancatori in exces prin preajma. Si cand incercam sa ne imprietenim mai tare si mai tare cu urda ori inghitim cu noduri niste legume de gustul carora ne-am dezvatat, apar in peisaj „rozatorii dedetoate” care ne pun la grea incercare.
Nu vi s-a intamplat? Asa, cam prin a treia zi de mancat usurel, sa se tranteasca iubitul langa voi cu un pungoi de chipsuri, o bautura buna care va topeste de pofta, si sa va umple de ganduri alimentare negre? Sau la munca, cand sunteti mai concentrati pe o salata, sa dea vreun coleg iama in cofetaria de langa birou si sa vina incarcat cu toate eclerele si savarinele pamantului? Ori la inceput de regim, cand abia ti se reurnesc motorasele cumpatarii, sa te trezesti poftit la un chef pantagruelic sau sa iti descinda la usa rudele incarcate cu minunatii culinare?
Eu am avut nenumarate astfel de momente si va spun cinstit – mi-a venit sa ma urc pe pereti. Acum, o sa sariti si o sa spuneti dar ce vointa aveai tu daca niste mestecaturi te puteau zgandari atat? Si eu o sa va spun ca aveam problema asta doar pana se urnea dieta mai bine, apoi nici ca-mi mai pasa. Insa primele saptamani sunt critice. Doar nu vedeti si numele blogului, credeti ca degeaba l-am botezat asa…?
Acum ca oful a fost spus, sa ajungem si la solutii. Spuneti ca va deranjeaza? Iesiti din incaperi? Strangeti din dinti? Eu le-am facut pe toate trei – prima cu reprosuri, a doua tiptil si a treia cu greu. Voi?
La mine e grav…Reusesc sa ma abtin in timpul zilei de la orice daaar ghici, creierasul meu saracul ma fenteaza noaptea.Ma trezesc noaptea si mananc, semisomnambula.Uneori nici nu-mi aduc aminte ca am facut-o, imi dau seama dupa resturile din bucatarie.Ma enerveaza treaba asta ingrozitor dar din pacate de ani de zile nu am reusit sa fac nimic in privinta asta.Cred ca mi se trage de la curele de nemancare din adolescenta…..cred…De exemplu noaptea trecuta m-am trezit si am mancat doua felii de paine cu unt si cu miere.
Cam asa stau eu cu vointa .
Buna Andra,
„Te citesc” cu mare drag. Azi m-am hotarat sa ma si bag in seama. 🙂
1. Ma enerveaza groaznic persoanele care te imbie cu tot felu’ de dulciuri sau alte „bunatati” chiar daca le comunici ca esti la dieta sau ca „incerci” sa nu mai mananci produsul „x”. De parca nu ar fi suficient de dificil si fara astfel de… „creaturi”. INSA, ELE EXISTA SI SUNT PRINTRE NOI. 🙂
2. Solutia ce am gasit-o eu (sunt o super gurmanda/pofticioasa/flamanda… de trei ori mai mare ca dumneata): Mi-am luat concediu o saptamana – in care nu am plecat in vacanta. Am inceput o dieta care s-a transformat in mod de viata. Mi-am facut abonament la sala. Per total mi-am stabilit SI URMAT cateva directii pentru a urma FOR EVER „un stil de viata sanatos”. Iubitul tre’ sa te sustina o perioada (nu foarte lunga). Adica… poate sa rontaie altundeva, nu sub nasu’ tau. Se spune ca iti ia trei saptamani ca sa iti „induci” un obicei. Cand m-am intors la munca (unde suntem suficient de multi angajati astfel incat sa fie tot timpu’ rost de a-ti servi cate ceva „bun”: zi de nastere, colege care sunt super bune gospodine si „fac in casa” tot felu’ de prajituri care MERITA/TREBUIE etc. incercate…), am fost in stare sa spun NU, MULTUMESC, poate mai tarziu!(„poate mai tarziu” am folosit-o ca strategie… pentru a fi lasata in pace. Din aceeasi categorie: „acum e prea dimineata” sau „abia am mancat „nu stiu ce” etc 🙂 ) Cat se poate de ferm.
SE POATE!
GUSTURILE SE EDUCA! NU DUREAZA O VESNICIE „AGONIA” POFTELOR – DAR ASTA DOAR DACA HOTARASTI CA ASTA VREI
Oricum, ca sa inchei intr-o nota „funny”, cred ca asa e „normal” sa se intample… O spun si legile lui Murphy!:
Slabeste! Slabeste mult! Infometeaza-te! Vei constata ca iubitul tau te placea mai mult inainte. Corolar: orice ai face, tot inainte ii placeai mai mult.
Cand incepi o dieta care da rezultate sigure, alimentele recomandate pot fi procurate numai din cel mai indepartat loc.
Intotdeauna te decizi sa tii regim doar inainte de sarbatori.
Abia cand ai inceput dieta, descoperi ca iubitul tau e gurmand.
Dupa ce ai devenit vegetariana, toate reclamele de la televizor mediatizeaza doar mezeluri.
Mda, sunt si eu patita cu chestiile astea. Am o noua prietena, de vreun an, care e si vecina cu mine. Si gateste nenica la greu, dulciuri, haleli, minuni etc. De cand am cunoscut-o o vizitez cam de doua ori pe saptamana deci constant. Cum intru pe usa, prima chestie ma intreaba daca am mancat, daca mi-e foame, daca nu vreau sa gust x sau y de parca as fi venit din lagar si nu de acasa. De sarbatori am primit cadou de la ea o tava absolut enorma cu prajituri de casa de-am crezut ca-mi vine rau. Doua luni am mancat din ele, cate un pic, cate un piculet da’ tot pe poponel s-au depus. Amica mea e foarte cumsecade dar de vreo luna nu mai pun gura pe nimic cand ma duc acolo, mananc numai fructe si beau doar apa in vizita si deocamdata e ok. Ea continua sa ma imbie dar eu …nu si nu. Am nevoie de vointa nu gluma.
daa, la obiect si foarte adevarat articolul! eu intotdeauan am fost o mancacioasa, pardon, o dulciuroasa, o prajituroasa:-). pot sta fara mancare propriu-zisa si o saptamana, insa imi trebuie un pic de dulce, acolo o prajiturica, o cremuta langa prajiturica, poate si o scoop-a de inghetata de cocos. am un sweet tooth, cum zice englezu’. ideea este ca, mereu am fost moderata in portii, mereu incerc sa gust un pic, sa nu termin intreg desertul, intr-un cuvant, incerc sa nu-mi creez frustrari. ma mai ajuta si sportul, practicat de 6 ori pe saptamana, dar asta nu inseamna ca ma incui in frigider si uit sa mai ies. cat despre acei ”binevoitori” care consuma tot felul de calorii goale (chips-uri, bauturi carbogazoase, ”rontaieli”), mie personal nu-mi fac rau in nici un fel, de foarte multi an am renuntat la ele. concluzia? moderatia in toate!