Asa ii spun americanii momentului in care iti dai seama de ceva, vezi si tu, in sfarsit, clar ce se intampla si incepi sa iei masuri. Am o amica, rotofeie, ca si mine, care si-a schimbat oglinda din hol zilele trecute. Pana acum avea una mititica, o arata cumva pana la talie. Insa acum troneaza una splendida si imensa, numai buna sa te complimenteze in marime naturala cand pleci, superba, spre diverse destinatii.

Ei, in seara zilei montarii m-a sunat plangand. Ca de ce nu i-am spus ca era atat de dramatica situatia, ca oglinda i-a deschis ochii, ca ea nu mai suporta sa se vada asa si se pune repejor pe schimbari. M-am bucurat. Bine, m-am si necajit pentru ca eu ii spusesem de cateva ori cat e de grava situatia, doar ca ea n-a avut urechi pentru latraturile mele prietenesti.

Si m-am gandit asa cum toti avem nevoie de un moment „ahaaa!” in care sa ne dam seama de lucruri. Nu numai in privinta slabitului, in privinta unei sumedenii de chestiuni.

La mine, momentul asta este cand fac poze, dar nu orice fel de poze. Acum risc sa ma luati drept nebuna si sa radeti in hohote – poze in care incerc sa imi bag barbia in piept sa vad care este situatia gusii. Astfel de fotografii ma dau cel mai tare cu fundul cel mare de pamant de pe norisorul meu pufos si mancacios. Oricum, noi am mai vorbit despre rolul fotografiilor desteptatoare AICI.

Voi ce momente AHA! va amintiti?