Sau, ma rog, unul dintre secretele satietatii. Fetele venite deja la Adunarea Pofticioaselor il stiu, am vorbit pe larg despre el si am si zambit mult, facand cumva haz de necaz. Dadada, necaz, caci eu nu pot nicicum sa ma tin de acest indemn menit sa imi faca silueta mai fina si masa mai disciplinata si tihnita.
Draga mea nutritionista, Anca Ignat, mi-a dezvaluit ca printre mecanismele care declanseaza satietate este si mestecatul lent. Dar tare leeeeeent. Aproximativ 20 de mestecaturi pe inghititura.
„Ii dam timp suficient creierului sa inregistreze starea de satietate. Nervii masticatori fiind utilizati mai mult vor produce semnal de satietate, la un aport caloric mai mic”, spune Anca.
In plus, mai avem un beneficiu: ne ajutam si altfel organismul daca mestecam suficient, adica pana cand un aliment devine bol alimentar – va fi imbibat suficient in amilaze si lipaze bucale, enzime necesare degradarii carbohidratilor si grasimilor.
Am incercat sa urmez sfaturile acestei profesioniste dragi mie si dupa ce i-am citit indicatiile am incercat la o masa sa mestec de fix 20 de ori. Mi s-au parut 2 ani 🙁 Asta si poate pentru ca eu, olteanca mereu pe repede inainte, termin masa intr-un timp si doua miscari, nici macar in doi timpi si trei miscari cum ne spune vorba veche. Te intorci cu spatele sa pui pe masa servetelul care lipseste si ma gasesti cu farfuria goala. Asta sunt eu. Dar muncesc sa schimb situatia. Nu am sa ma arunc in liga profesionistilor cu 20 de mestecaturi, dar peste 10 am sa incerc sa am mereu. Pe locuri, fiti gata, stop din mestecatul rapid! Apropo, voi cum stati la acest capitol?
Problema e ca mancam pe fuga…stam uneori si ore ca sa gatim ceva mai special.. si cand e gata masa .. vorba ta .. in 2 timpi si 3 miscari am si mancat .. si dupa aia stam inca o bucata buna la spalat vasele, facut curat, etc… Deci unde-i logica? Atata munca pentru numai un pic de timp de mancat?
Nu prea imi reuseste mie intotdeauna, dar de vreo 2 luni incoace incerc sa fac masa sa fie masa, pauza de masa sa fie pauza de masa…
Imi amintesc reclamele alea de cafea, in care o mamica de-a abia astepta momentul ala dupa ce sotul pleaca la servici, copii la scoala.. si ea are binemeritata ei pauza de cafea ..timp in care parca nimic nu mai conteaza…
Ei, asa ar trebui sa fie si cu mesele noastre. Sa mancam linistite, caci cu sau fara vreo 10 minute nu se prabuseste lumea fara noi…
Si daca ne facem mai mult timp pentru masa, automat ar trebui sa ne gandim ca avem si mai mult timp pentru mestecat, sa mancam incet, sa ne gandim la ale noastre in timpul asta …
Sa incetam sa mai gasim scuze.. ca nu avem timp… pentru citit articole pe internet avem cat mai mult timp, nu-i asa? 🙂
Eu ma intrec cu prietenele mele slabanoage, care raman mereu ultimele la masa. Intr-o prima etapa sa termin cam cand mai au ele 15% in farfurie, apoi o data cu ele si in finaaal – dupa ele . Si portiile trebuie sa fie asemanatoare! Skinny people are human too! 😛