Am mai abordat subiectul asta, la inceputurile blogului cand probabil nimeni nu lectura textele, asa ca ii mai dau o sansa acum pentru ca sunt tare curioasa ce credeti si voi. Toate discursurile despre slabit si invinsul kilogramelor contin si partea asta: „nu va cantariti mai des de 2 saptamani, maxim una”. Acuma, sincer-sincer, mana sus cine nu se urca una doua pe cantar, ca sa se ingrozeasca sau, dupa caz, sa se veseleasca.

Eu inteleg si punctul de vedere al celor care ne sfatuiesc sa nu ne cocotam non-stop pe cantar – ne putem deprima fara rost, caci greutatea poate fluctua dintr-o sumedenie de cauze ce nu au legatura cu mancatul/dieta (de la lipsa hidratarii, hormonal, retentie de apa etc). Apoi, ne putem face idei eronate despre ritmul slabirii, putem ceda ispitelor, necajiti de minciunile spuse de cantar si cate si mai cate. Dar eu tot nu pot sa ma tin departe de el.

Cum fac ochi, tzushti pe amicul Cantar, sa-mi spuna ce crede despre mine in ziua care sta sa inceapa. Nu va spun ca uneori il incalec si seara, asa, de curioasa. Am avut momente (in perioadele de platou) cand il uram sincer, au fost dati cand ma cantaream pe 2 sau trei dispozitive diferite si vedem cu totul alte greutati afisate, insa cu toate astea, cantarul imi ramane cel mai de nadejde prieten.

Si nu stiu ce m-as face daca as avea acces la el doar o data pe saptamana. Sau o data la doua saptamani. Voi cum sunteti? Ii cereti des parerea sau mai rarut ca-i mai dragut cu rezultatul afisat?