Dupa ce ieri am aflat povestea lui M. care din dorinta enorma de a slabi a dus la extrem dieta Paleo si a ajuns in spital, astazi este randul lui L., in varsta de 27 de ani, sa ne spuna ce ponoase a tras dupa asa numitul regim „mono-aliment”. Va reamintesc, campania „Consumati dieta cu moderatie!” a pornit din dorinta mea enorma de a va atrage atentia ca nu tot ce zboara prin lumea zvonurilor dietetice, se mananca si ne mentine sanatosi. Nicio silueta, repet, nici macar o silueta, nu merita sacrificiul starii noastre de sanatate. Asadar, sa lecturam si sa invatam!

„Uneori imi doresc sa fiu barbat. Si nu pentru ca ei folosesc mai putine cuvinte pe zi decat noi, Cosanzenele. Si nici pentru ca ei recunosc mai mult culori si mai putin nuante. Nici macar pentru ca tot ei au deprins arta de a lasa firul nedespicat in 11 miliarde de minifire pe care apoi le reimpletesc. Ci pentru simplul motiv ca sunt programati genetic sa aiba mai putina grasime si sa o arda mai repede. Si prin asta cred ca am spus destul cat sa intelegeti ce rol au jucat si joaca dieta si alimentatia in viata mea.

Nu am fost niciodata foarte grasa, recunosc. Dar mereu am fost Pufoasa a carei prietena cea mai buna era Top Model (asta ca sa imi fac viata si mai grea). Prima mea dieta am tinut-o pe la 12 ani cand profesoara mi-a zis “Laura, ar trebui sa stii cum se spune dulceata in franceza. Se vede doar cat iti place” … iar toti colegii au ras. Prin urmare, 3 zile dupa am refuzat sa mananc ceva. Astazi i s-ar spune “fasting” si e in voga…

Anii apoi au trecut, am tinut dieta dupa dieta. Ba daneza, ba disociata, ba bazata pe oua, ba pe lamai, ba Monti, ba Dukan. You name it and I crossed it. Dar am sa va povestesc despre cea mai drastica, stupida si daunatoare. Eu i-am spus “dieta mono-aliment”. E veche si distrugatoare inside and out. Timp de 6 luni am mancat aceleasi alimente, in acelasi gramaj si niciodata nu am depasit 1000 cal pe zi. Iar bruma de hrana pe care o dadeam corpului nu continea nici urma de nutrienti ori vitamine. Si toate astea pe fundalul unor antrenamente cardiovasculare foarte intense si foarte multe. Au fost 6 luni in care ma mandream cu ambitia mea, cu kilogramele care zburau si prindeam aripi cand vedeam priviri admirative ale prietenelor mele. Pe exterior eram asa, dar pe interior dintr-o fiinta rationala in fata farfuriei cu mancare am devenit complet neputincioasa si fara vointa.

Frustrata, obosita, complexata, autoexilata fata de prieteni (intalnirile cu ei erau ocazii de a pica in pacat), iritabila si extrem de egoista, asa eram eu atunci.  Corpul meu se schimbase, dar nu tocmai cum vroiam. Eram mai slaba, insa parul imi cadea, cearcanele erau adanci si negre, obrajii pamantii, sanii lasati si plini de vergeturi, ca tot corpul de altfel. Nu mai aveam forme si hainele imbracau un bat. Eram slaba, dar imbatranita, infometata si frustrata. De analize nici nu puteam fi vorba. O eventuala cura cu vitamine insemna sa ma ingras.

Apoi intr-o dimineata m-am uitat in oglinda si m-am speriat. Nu stiam cine ma priveste, persoana pe care o vedeam nu era persoana care voiam sa fiu. Si am zis stop. Dupa cum va puteti inchipui in urmatoarele 6 luni am pus pe mine jumatate din kilogramele duse. Mancam oricat si oricand pana cand nu mai puteam respira si atunci mai mancam putina ciocolata. Acum era din nou frustrata, dar de data asta dezamagita de mine, furioasa, rusinata si deprimata. Cochetam deja cu bulimia….

Din stadiul acela a mai trecut 1 an. Un an in care am inceput sa citesc despre nutritie si alimentatie echilibrata si am inceput sa lupt cu mine. Astazi obiectivul meu este sa ajung la echilibrul alimentar, sa ma imprietenesc cu acest corp al meu mult huiduit si torturat. Sa invat creierul sa nu imi ceara ciocolata cand de fapt ce-i trebuie este de natura afectiva, emotionala. Si ma lupt, invat, e greu, sunt in genunchi, dau cu dintii de podea din cand in cand, dar o sa ma ridic. Si cand o voi face, atunci va fi Victoria mea, Victoria pasilor marunti, a echilibrului si moderatiei.

Astazi nu ma mai intereseaza diete, le consider inamicul public numarul 1. Nu mai gandesc in calorii, ci in vitamine, nutrienti, grasimi bune si combinatii alimentare corecte. Iar, el, corpul multumit imi zice: “Femeie nebuna, cinste cui te-a potolit!” Voi, daca vreti, invatati din greselile mele. Unele preturi sunt prea mari ca sa fie platite. Este ca un shopping pe datorie, dar plata va fi cu dobanda.”