Pe Anca Ignat am ajuns sa o indragesc atat de tare incat mi-as dori sa o iau acasa ๐Ÿ™‚ Nutritionista din Cluj, pe care am descoperit-o printr-un lant fericit de intamplari online, mi-a intrat la suflet bine de tot si ca sa nu ma acuzati de egoism, o impart cu voi intr-o serie de articole-interviu. Primele 3 intrebari astazi, apoi vor urma alte 3 si tot asa. Le-am portionat ca sa le puteti (putem, ca si eu le re-lecturez odata cu voi) citi in tihna si ca sa „mestecati” bine de tot informatiile din ele. Cu aceasta ocazie declar deschisa si categoria noua de pe blog „Interviurile Pofticioasei”. Va promit multe si interesante. Asadar:

1. Anca Ignat, nu va cunosc personal, dar ma declar profund „inamorata” de dumneavoastra. Ca o paranteza, ard de nerabdare sa va strang mana (se va intampla in curand, promit public!). Asadar, sa incepem. Sunt supraponderala, mananc pe fond emotional, am cumplite episoade de yo-yo (toate aceste trei afirmatii sunt adevarate), intru in cabinetul dvs., ce-mi spuneti? Ca sa ajutam un pic cititorii care n-au fost la un nutritionist sa-si faca o parere (eu am fost candva, am insirat ce mananc si ce cred eu ca ma ingrasa, mi s-a spus ca ma pricep si stiu singura ce imi face rau si am fost poftita afara).ย 

Va strang mana si eu, cu multa bucurie si recunostinta ca va am in fata mea. Mereu am considerat ca pacientii sunt daruri pretioase.

Ne tragem suflul, in timpul unei taceri semnificative, in asa fel incat sa ne centram fiecare si sa ne armonizam.

Urmaresc la pacientul meu sa aflu mai ales ce practica, si mai putin ce stie. Chiar mai mult, as dori sa trecem de acord comun, printr-o resetare a tuturor editorialelor si notiunilor auzite sau inregistrate din mediu, pentru a putea privi pacientul dezbracat.

De aici pot afla lucruri esentiale pentru terapia nutritionala, precum convingerile limitative ale pacientului (de ex. eu stiu ca bananele ingrasa, eu nu voi slabi niciodata, asa sunt parintii mei, deci nu am nici o sansa etc), placerile alimentare si ale stilului de viata, daca exista la acel moment dat, voi dori sa stiu ce semnifica trupul pentru pacientul meu.

Si dupa ce fac cunostinta cu aceste ziduri, prin tehnici de dialog deschis, indraznesc sa le dobor, pentru a atinge temelia. Iar din acest moment, pacientul este pregatit sa isi ia cu adevarat sansa la libertate si viata, la normalizare corporala.

Avand in vedere cazul dvs, as intreba mai departe, din ce este construit mai exact acest fond emotional? Imbuibarea ascunde cauza reala a emotiei, o acopera cu placerea actului alimentar, instalandu-se o amanare a satisfacerii profunde. Sunt multi maestri care recomanda sa nu mancam cand emotionalul nostru este atat de afectat, pentru ca, continuu eu, in acel moment va veti descoperi mai in profunzime, poate chiar atunci veti primi o ghidare (profesionala, personala), un raspuns sau chiar o energie necesara unei actiuni. Sunt mai multe tipuri de foame, pe langa cea alimentara, pentru ca sunt mai multe tipuri de hrana. Ne putem satisface prin a manca, prin a face, prin a avea, prin a iubi etc.

Un om capabil de yo-yo, este un om care poseda multe calitati, chiar diametral opuse. Mai ales la acesti pacienti, terapeutul va trebui sa adapteze stilul de viata la sistemul nervos al pacientului respectiv, pentru a-l putea multumi/satisface/echilibra. In conceptia mea, dieta(lat ditta=stil de viata) fiecarui pacient va fi modelata sistemului nevos-hormonal personal.

2. De ce credeti ca naste alimentatia atatia „monstri”? De ce nu (mai) putem manca doar ca sa supravietuim?

Ca sa atingem simplitatea, trebuie sa parcurgem drumuri ale complicatului si anevoiosului. Poate pentru ca asa este firescul in calatoria noastra prin aceasta viata. Oricum, drumul acesta de descoperire a unui stil optim de viata este extrem de aventuros, de mistic chiar, plin de lectii profunde ale vietii si ale organismului uman. Noi trebuie sa fim constienti, nu doar sa invatam ce este organismul uman, iar asta implica trairi proprii, uneori repetitive, implica asumarea propriei existente, nu trairea acestei vieti precum o face vecinul sau preotul sau un maestru tibetan.

Sunt oameni care mananca doar pentru a supravietui, sunt pline manastirile. Dar ei au un alt ingredient, unul pe care pentru noi, din afara, este mai greu de administrat.

Sunt oameni care nu mananca, pe anumite perioade, ghidati de scopuri cat mai specifice.

Omul remarca mai repede si mai usor cand creeaza ceva monstruos. El se agita si intra intr-o continua frematare, cum poate sa repare. E simplu de aici. Cu puterea cu care a schimbat o fiinta umana intr-un monstru, cu aceeasi putere poate construi orice isi doreste, doar sa inteleaga asta si sa vrea sa construiasca din el partea lui cea mai frumoasa, in aceasta viata. Avem nevoie de o intentie, in orice dorim sa construim sau sa avem.

3. Este dieta Solutia? Pentru mine n-a fost. Mereu dupa o dieta m-am ingrasat iar si iar si iar. E dieta inger sau demon in vietile pamantenilor?

Stiu ca vibratia generalaย  a cuvantului dieta este una negativa, dar asta pentru ca a fost perceput gresit. Asa cum am spus si mai sus dieta vine de la latinescul ditta care inseamna stil de viata. In zilele noastre insa, dieta este asociata cu ceva restrictiv, mecanizat, ceva din care cu siguranta lipseste persoana. Daca faceti referire la aceasta semnificatie, dieta nu este Solutia. Este ca si cum ne-am imbraca cu o haina universala, dorind sa ne infrumuseteze trupul, chiar mai mult sa ne scoata in evidenta si calitatile personale. Aceasta semnificatie a dietei este cu siguranta responsabila de nereusita. Insa uneori trecem prin asta, pentru a ne identifica unicitatea si perfectiunea organismului nostru.

VA URMA