Nu, nu ma apuc sa va dau probleme de matematica, le uram pe cand eram copila. Nota 3 in teza la matematica a fost cosmarul vietii mele de eleva. Dar sa lasam subiectele neplacute, caci vreau sa va vorbesc despre ceva cu adevarat grozav.
Va mai marturiseam eu si-n alte dati ca sunt lucruri la care nu pot renunta in ruptul capului atunci cand am grija ce mananc incercand sa conving un fermoar sa se inchida mai bine si mai lejer. Vinul rosu sec, branzeturile si gemurile ori dulceturile sunt pe aceasta lista a lui „nu pot fara ele”. Ei, despre gemuri si dulceturi am a va povesti ceva astazi. Ocolesc zaharul cat pot de mult – nu din motive de fermoar, ci din motive de sanatate. Chiar cred ca ne face foarte mult rau. Asa ca am vanat in ultimii ani acele gemuri si dulceturi cu adevarat bune, fara zahar, fara conservanti cu duiumul.
La inceputuri, mi-am pus sperantele si micurile dejunuri in grija celor de la St.Dalfour – o companie frantuzeasca fauritoare de gemuri fara zahar. Din pacate, gustul nu e chiar cel mai bun de pe pamant. Folosesc conservanti si gelifianti asa ca uneori ai senzatia ca mananci medicamente pe paine (cu unt). Apoi, au aparut pe piata si au si impresionat-o cei de la Topoloveni, cu un magiun bun rau si alte soiuri de dulceturi indulcite doar cu suc de mere. Ani intregi m-am trezit la cafea cu produsele lor. Nu toate imi plac, dar magiunul mi-a fost prieten culinar de nadejde. Ei, de o vreme, am inceput sa caut altceva, sa simt nevoia de varietate, sa nu fiu atat de previzibila cu magiunul acela pe usa frigiderului. Recunoasteti, si voua vi se face dor sa descoperiti gusturi noi. Nu putem trai (si manca) doar in rutina.
Din raft in raft (dezamagire mare in magazine) si mai ales din vorba-n vorba dau peste produsele PRIER. Ia te uita, imi zic, niste gemuri si dulceturi botezate dupa numele lunii in care m-am nascut, aprilie, merita o sansa. Sansa a fost acordata in aceasta dimineata (va scriu in seara lui 16 decembrie, ca sa fim precisi), iar acum e ora 20:36 si ma gandesc cum sa termin mai repede articolul si sa imi mai pun niste dulceata de pere cu vanilie pe un coltisor de paine.
Niciun alt gem si nicio alta dulceata nu mi-a dat senzatia asta: ca musc dintr-o livada parfumata. Nu, nu, nu, nu va dati ochii peste cap crezand ca scriu cuvinte maiastre doar asa, va tastez adevarul gol-golut. Sunt ca niste piureuri de fructe gustoase si te fac sa-ti para rau ca n-au fost inventate mai repede. Oamenii astia (doua verisoare din Arges) au luat pur si simplu fructe zemoase din livada bunicii (care se iroaseau in tuica), dupa cum am citit cand le-am cautat povestea, le-au asezat magic in borcanele si ne fac noua diminetile mai bune cu ele. Nu m-am putut decide intre dulceata de pere cu vanilie si cea de struguri cu scortisoara care e cea mai cea. Am citit ca au si de prune cu samburi de nuca si scortisoara, dar si de gutui, iar pe aceste doua sortimente trebuie neaparat sa pun mana. Am sa le comand pe contul lor de Facebook, caci produsele nu sunt in magazine. Doar pe la targuri mai dau de ele.
Daca vreti ceva din cale afara de dulce, nu sunt pentru voi, au doar dulceata fructelor. Daca vreti ceva din cale afara de sanatos, atunci sunt. Daca iubiti gustul din comert cu acid nustiudecare pentru conservare, nu le veti simpatiza. Daca ati tanjit toata viata sa simtiti gustul adevarat al fructelor, necotropit de zahar, in dulceturi sau gemuri, atunci incercati-le. Daca nu mai stiti cu ce sa va rasfatati iubitul la micul dejun, cautati PRIER pe google sau pe Facebookul lor AICI. Daca vreti sa fiti cu adevarat impresionati, produsele acestea sunt pregatite sa o faca. Daca nu vreti sa ma credeti pe cuvant, nu stiti ce pierdeti! 🙂
V-as mai scrie, dar ma da pofta afara din casa! Ma duc sa dau gata perele alea. Multumesc, PRIER, m-ai facut sa ma simt ca de ziua mea, in aprilie!
P.S. Dexter e topit dupa mere. Normal ca s-a lipit de borcanelul din poza.
Drooooling, missed ya, Pofticioaso :*