Dupa o lunga absenta, revin in forta in bucatarie, de aceasta data ademenita de cateva produse pe care le vedeti vedea indata. Ma (re)imprietenesc astazi cu soia, cea de la care eu cer – e o conditie obligatorie pentru a poposi in farfuria mea – sa nu fie modificata genetic.

Am mai avut momente de tandreturi cu ea, prin facultate, cand un iubit de atunci, mare fan al acestei plante, ma astepta in fiecare seara dupa cursuri cu snitele din soia. Mi-a facut o saptamana, mi-a facut doua… mi-a facut luni intregi. Asa ca am luat o pauza de la soia – si de la el, dar asta e alta poveste.

Pana astazi cand cei de la Inedit m-au provocat cu ceea ce vedeti aici:

IMG_4281

Dupa ce am zambit la gandul snitelelor din facultate, mi-am pus rotitele in miscare sa vin cu o reteta senzationala care sa marcheze reintalnirea mea cu soia. Si din tot ceea ce am pozat am ales cubuletele de soia si sosul de soia. Mai aveam variantele granule de soia , noodles sau bucati ca de snitelul de care va pomeneam.

IMG_4283

IMG_4285

Mi-a luat fix 3 minute sa improvizez o reteta in minte, dar sa stiti ca nu mi-a fost teama ca dau gres si raman nemancata. Ia uitati ce bunatati aveam drept plan B, daca „gateala” era cu aroma de fiasco.

IMG_4286

IMG_4292

Asadar, le-am dat adunarea ingredientelor la locul faptei:

IMG_4293

M-am inconjurat de: soia cubulete de la Inedit (nemodificata genetic, desigur), doi ardei rotofei pe galben verzui, unul rosiatic si mai subtirel, ceapa veche, ceapa noua, doua rosii dolofane, o telina bine facuta si un colt de ghimbir – vedeti si niste usturoi in poza, dar pe el l-am tinut pe tusa pana m-am dumirit daca ghimbirul e suficient sau mai trebuie putina iuteala. A fost suficient. Toata operatiunea a purtat numele de „Soia la wok cu legume, ghimbir si piure de telina„. V-am surprins, nu? Stati sa vedeti poza finala.

Asadar, telina cubulete ca si mai cunoscutul furnizor de piure – cartoful, s-a perpelit intr-o oala cu apa pana n-a mai stiut din ce familie vegetala face parte. In paralel, soia a mers si ea la fiert. Ambele cu putina sare, fireste.

IMG_4298

IMG_4305

Timp in care eu n-am stat – am tocat tot ce v-am insirat mai sus si am ras ghimbirul.

IMG_4311

Iar dupa ce am scurs soia, am tavalit legumele cu o idee de ulei in wok. Li s-a alaturat soia stoarsa bine, bine. Tot amestecul bolborositor a primit mangaierea unui minunat sos de soia Inedit.

IMG_4317

Sa nu credeti ca am uitat de telina. Am sfaramat-o intocmai ca pe cartofi, dar n-am lasat-o sa se chinuie singura – i-a tinut companie o nuca de unt. Minunat rezultat! Iata cum a aratat farfuria care a tronat pe masa (nu pentru mult timp, acusica a fost goala!):

IMG_4319

Ce vedeti sub piureul de telina este o lingurita de dulceata de visine, m-a stricat o excursie la Praga si mi-a deschis apetitul pentru mancaruri cu dulce alaturi 🙂

Experimentul meu culinar mi-a confirmat ce banuiam – soia inseamna mult mai mult decat niste snitele sau decat un pahar de lapte vegetal. Inseamna un gust tare interesant, vitamine formidabile si putine calorii – cam 220/100 de grame, dar din 100 de grame mananca lejer vreo 4 insi infometati.

Si chiar daca nu mai sunt in studentie, sa stiti ca mai gatesc si zilele urmatoare ceva cu soia 🙂 Mi-e din nou pofta! Pofticioasa, deh…

Daca articolul v-a lasat gura apa si mai sunteti si posesor de blog, am o provocare pentru voi. Poftiti de puneti o reteta buna-buna pe baza de soia, la comentarii, cu link, dupa ce o publicati pe blogul vostru. Cele mai interesante 3 retete vor fi alese de mine si premiate de Inedit cu cate un cos plin cu de toate, cum ati vazut mai sus. Repejor, avem pana pe 3 iunie!