Ce v-am povestit acum cateva ore are si o continuare. Astazi, la pranz, mi-am lasat pe o bancuta din vestiar manusile de sport, prosopul si sticla cu apa. Am disparut de langa ele fix 2 minute si jumatate cat mi-am uscat parul in alta incapere. La intoarcere, manusile disparusera. Ciudat. N-am auzit vorbindu-se romaneste prin preajma. „Ce-ati pierdut”, ma intreaba o frantuzoaica intre 2 varste. „Niste manusi”, ii zic. „Ei, aici sa nu lasati nimic, dar nimic nesupravegheat nici macar o secunda. Mie mi-au disparut bijuteriile”.