Zborul transatlantic e luuuuung – cam 9 ore, iar la intoarcerea in Romania, Pofticioasa avea de ales: sa planga tot timpul asta dupa cele 4 sortimente de M&M’s descoperite la americani sau sa citeasca niste reviste care le invata de duduile din SUA cum sa faca sa nu mai duduie asa pamantul cand merg. Si asa da cu ochii plansi dupa bombonele de un articol interesantissim care explica de ce nu mai slabeste omul desi face si pe dracu’ in 4 ori 4 sa se zvelteasca. Cercetatorii de la Universitatea Melbourne, Australia au descoperit ca cine slabeste o greutate mai mare de 10% din cea totala sufera si o schimbare dramatica in nivelul leptinei, un hormon care ne regleaza apetitul si ii spune creierului “gata, m-am saturat” sau “am suficiente rezerve de grasime, nu mai facem sunculite”. Asadar, din cauza dereglarii, omul abia subtiat incepe sa simta o foame tot mai mare. Pe de alta parte, metabolismul lui incetineste – expertii de la Columbia University, de aceasta data, au aflat ca cine a pierdut 10% din greutatea corporala va arde de atunci incolo cu 300 de calorii mai putin pe zi, decat cei care nu au trecut prin aceasta transformare. Deci in timp ce creierul tau (sub papucul leptinei) iti cere sa mananci mai mult, tu trebuie sa mananci mai putin, ca sa compensezi metabolismul lent. Se spune ca organismul face totul ca sa impiedice slabirea si deoarece creierul nostru retine numarul de kilograme avut o perioada indelungata, il ia drept punctul lui de reper. De asta este bine sa mentinem cel putin 6 luni greutatea abia atinsa, inainte sa incepem sa ne mai rasfatam cu una, cu alta. Si iar cu una, si iar cu alta.