Sed de o vreme si ma minunez de indemnuri spre mai mult si mai mult si mai mult in ceea ce priveste alimentatia noastra ce de toate zilele. Va insir de cazuri, studiati-le si trageti singuri concluziile.
- Delta Dunarii, pe taramul lui Nimanui. Cormorani, nuferi, barca ce taie cuminte canalele. Oprim la un restaurant pescaresc sa gustam faimoasa ciorba de peste. Sper ca l-ati remarcat pe „gustam”. Poftim barcagiul la masa si apoi il uimim cu, citez, „ciugulitul” nostru. „Eee, pai eu am venit cu niste baieti din Iasi si de trei ori au golit platoul asta plin cu peste, apoi au trecut la felul doi! Mancati mai zdravan, mancati, mancati!”. La final am primit titlul de cea mai putin mancatoreatza din toti cei ce s-au perindat pe acolo. Chit ca simteam ca am inghitit un acvariu cu pesti.
- Piata Matache, ieri dimineata la 9. Castraveti, rosii, zmeura, catina. D-ale gurii. Nu-mi place sa stiu ca se ofilesc produsele in frigider, asa ca iau cate putin din toate si ma intorc a treia zi dupa altele. Motiv pentru care, sa ma lege taranii si alta nu. „Pai, domnisorica, cum sa luati decat atata?! Pai uitati ce am eu aici! Pai e si pacat! Na, ca va mai pun 3 sa facem cifra rotunda pe cantar! – Nu-mi pune, omule, sunt eu destul de rotunda da-o-ncolo de cifra. – Voi, orasenii, mancati ca niste canari de putin”, spune o venerabila doamna cu o basma pe care se lafaie farfurii cu paste (aduse probabil de nepotii italienizati).
- Bulgaria, ceva hotel cu all-inclusive. Toate prajelile pamantului, dulciuri cat cuprinde, putina Mancare cu M mare. Trantesc intr-un castronel un pic de ovaz, pun apa clocotita peste el, niste miere si nuci plus seminte. Pai nu era sa faca infarct un domn roman care isi mutase practic tot bufetul pe masa lui? Ochii i se fac cat cepele caramelizate si imi arunc un trist si tare mirat „asa putin?!!!!!!”. Ce-i cu voi, oamenilor?
mdaaa, de asta sufar si eu…de faptul ca tuturor le pasa ce mananc eu si in ce cantitati. pe de alta parte, eu nu le zic nimic cand ii vad cu o shaorma la cina 🙂 dar indur…se merita cand vad abdomenul in oglinda :))
Cred ca cei din Iasi erau pur si simplu rupti de foame si cand li s-a oferit nu au putut sa reziste. E saracie mare in partea aia de tara, se chinuie oamenii cum pot. Cei din piata au fost mirati pentru ca au dat peste un alt client care cumpara foarte putin, in asemenea ritm de cumparare (adica asa de putin) au crezut ca or sa ramana cu marfa sa li se strice (si asta e pacat, pentru ca tre’ sa o arunce deci a fost munca in zadar pentru ei). In Bulgaria, omul cu papa multa in farfurie banuiesc ca este singur si nu are cine sa-i gateasca si acum, in excursie, a dat lovitura. Sau cine stie ce o fi fost in tristetea vocii lui, doar el stie. Bineinteles ca tot ce am scris sunt speculatii.
Buna ziua,
Am fi interesati de un parteneriat cu website-ul dumneavoastra. Pentru mai multe detalii ma puteti contacta la adresa de e-mail florinbalan19@gmail.com.
Va multumesc
Buna Pofticioasa,
Stiu cum este dar cateodata mai sunt in tabara adversa.
In Franta, tara mea adoptiva, mananc mai mult decat frantuzoaicele, cateodata ma intreb chiar cum rezista la munca 🙂
Dar cum sunt si in tabara prezentata de tine, ma enerveaza cand mi se spune ca mananc prea putin la mesele de familie.
Mia, imi permit sa-ti atrag atentia ca moldovenii romani (din Iasi, Botosani, Vaslui, etc) sunt demni inainte de a fi rupti de foame… poate ar trebui sa te gandesti de doua ori inainte a tasta ce-ti trece prin cap.
Multumesc.
Si eu cand merg in Matache prefer sa cumpar mai putin, insa mai des.
Nu are sens sa am legume si fructe in frigider statute de o saptamana, cand pot sa fac un efort sa merg la cumparaturi o data la cateva zile.
Si, apropos, in Iasi nu este saracie mare, nu strica sa fie vizitat din cand in cand pentru opinii mai „actualizate”.