156434_456260881107175_1578156451_n

Nici eu. Dar mi s-a intamplat ceva tare bizar ieri dimineata in timp ce ma ambitionam din toate incheieturile pe banda, dupa aproape 3 luni de pauza. La un moment dat, am lacrimat putin de fericire ca alerg iar. Ma simteam atat de BINE, aproape imi auzeam corpul cum ma mustruluieste ca de ce l-am privat atata amar de vreme de bucuria unei alergari.

Am trecut cu bine de primele 100 de ore de curatenie alimentara – uite, asta e un bun inlocuitor pentru cuvantul dieta de care nu-mi place ioc! – din calculele mele facute rapid pe laptop – praful s-a ales de tabla inmultumirii invatata cu mare chin in generala – intru in ora 105. Yupi, ura, felicitari!

Bine, nici nu pot sa spun ca a fost greul de pe lume – mi-am pastrat cateva rasfaturi care sa ma fac sa nu ma simt privata de chiar toate bunatatile pamantului. De pilda, inca ma alint cu paine cu nuci, unt si miere dimineata la cafea. Inca sorb un pahar de vin rosu sec seara. Inca ma refugiez in patratelul meu de ciocolata neagra. Intr-o saptamana, doua am sa ma dezic si de ele o vreme. Nu de alta, dar situatia de pe cantar este cu adevarat dramatica. Din noiembrie si pana acum, fara miscare si cu mancare proasta si multa s-a adunat un surplus pe care mi-e si rusine sa-l tastez. Noroc ca hainele inca ma cuprind, desi cam tipa pe mine. Inca incap si in S-urile sportive, asa ca nu e chiar totul pierdut.

Sunt curioasa voi ce mai invartiti? Banuiesc ca v-ati revenit de-a binelea dupa tragediile culinare de sarbatori si sunteti mai in forma ca niciodata, corect? 🙂