Am facut-o de oaie. Sau, mult mai potrivit ar fi, am facut-o de porc. Si nu orice porc, ci porc din acela ingrasat bineeee de tot, am facut-o de porc pregatit de Ajun. America m-a dus cu zaharelul (cel din paine, cel din toate alimentele pamantului si raftului) si m-a intors cu cateva luni in urma, kilogramiceste vorbind. Magazinele cu detoatefelurile, petrecerile care s-au succedat in casa gazdei mele si absolut neinspirata replica „doar o gura mai iau” sau colega ei „doar astazi mai mananc, de maine gata” m-au adus in pragul lacrimarii langa oglinda. Tot ce m-a invatat frantuzul mai bun si mai frumos in materie de mancare s-a dus aici pe apa lui Mississippi.
Dar acum, gata cu jelitul. Vreau insa sa invatam cu totii ceva din ce mi se intampla mie acum. Este atat de usor sa te amagesti ca o sa te opresti dupa urmatoarea savarina, incat te vei trezi cat ai clipi ca pe langa ea ai mai infulecat inca o vitrina intreaga de cofetarie. Si, cu cat mai gusti si mai gusti si mai gusti (vorba vine gusti, tu de fapt inhalezi mancarea de-a dreptul), cu atat mai greu iti va fi cand vei da ochi si piept cu cantarul.
Cred ca este cea mai periculoasa minciuna pe care ne-o putem spune in domeniul asta al slabitului-dietelor. Ca vom MAI lua DOAR o gura. Niciodata nu e o gura. Sunt milioane. S-apoi milioane de regrete vin peste noi si cum sa le potolim daca nu cu alte guri despre care promitem ca sunt ultimele-ultimele-zau-jur-pe cuvant.
Da, au fost grozave cam 13 secunde pentru papilele mele gustative toate porcariile pe care le-am inghitit in ultimele zile. Le-as mai infuleca, dupa ce am suferit socul hainelor in care nu mai incap? No, Sir! O spun cu mana pe inima, dar si mai grav, o spun cu mana pe burta care parca ranjeste la mine, din oglinda.
P.S. Daca greseala marturisita e pe jumatate iertata, atunci maine dimineata am sa ma trezesc fara jumate din kilogramele recastigate? 🙂 Ei. ziceam si eu asa… La treabaaa!
Cred ca nu este un articol din tot site-ul asta care sa nu-mi placa. Ne motivezi si ne amuzi in acelasi timp. Multumim!:)
nu cred ca functioneaza treaba cu…greseala marturisita…:)))
Te inteleg perfect. Weekendul trecut am gustat un fursec si niste cipsuri si am ajuns sa mananc cate o punga din fiecare :(( acum 3 zile am facut-o de oaie iarasi. Mai bine nu gustam deloc pentru ca o bucatica se transforma in 2, 3 si apoi nu ne mai oprim pana nu vedem fundul castronulul. Important e ca dupa un relaps sa te ridici si te intorci pe calea cea buna. Hai ca se poate! Curaj!
Buna Pofticioaso! Iti citesc jurnalul si ma regasesc atat de des in postarile tale incat cred ca scrii despre mine :)) te pup cu drag si spor la slabit!
„Excellence is an art won by training and habituation. We do not act rightly because we have virtue or excellence, but we rather have those because we have acted rightly. We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act but a habit. ”
Aristotel a zis asta, cand o ardea in engleza =)). Oricum ideea isi pastreaza valoarea.
Bine v-am gasit@Pofticioaso draga,esti atat de scumpica in cele ce scrii ca iti citesc de doua zile postarile si rad mereu,si cum spunea mai sus cred ca o alta pofticiosa…Doamne cat de bine ne regasim in cele ce zici,si eu care credeam ca sunt singura atat de pofticioasa ori care zice doar o gura..or de maine..hahahaha,suntem de toata jalea,ce ne facem?toata viata o tinem in diete cu gandul la kilogramele ideale (ideale pt. noi)or ne apucam de treaba serios sa scapam o data de tot stresul asta?:)))dar cum sa ne motivam sa ne apucam repede si sa terminam la fel de repede si cu brio?:)))Numai de putine kilograme in minus sa auzim in continuare..
Vezi bataie ce-ti dau! Da’ rau de tot! Cu ce ai comis-o madam? Dincolo intelegeam caramel sarat, dar acilea… uoooof!
Draga mea pofticioasa, cu riscul de a nu spune ceva nepotrivit, blogul tau este un adevarat deliciu culinar:))) M-am regasit si eu la un moment dat in tabara afuriseniei de „doar un degetel mai gust”:))) (subconstientul meu se hranea cu iluzia ca degetelul este mai micut, cantitativ vorbind, decat gurita:))) In cele din urma, am avut o disputa foarte serioasa cu propriul…for interior, pe care l-am trecut prin toate chinurile posibile si imposibile, rugandu-l sa-mi explice cam ce ar putea avea de castigat in acea lupta cu toate bombele calorice??? Si….εὕρηκα!!! Am iesit invingatoare intr-o lupta pe care o credeam de mult pierduta, cu atat mai mult cu cat intotdeauna am fost sclava dulcelui:) Acum…ciocolatica? No, thank you! Prajiturici, placintelute, cartofiori prajiti, fripturi, suculete? Non, madame! Prefer sa atac cu entuziasm castravetii, morcovii, ardeii, merele si humusul cele binecuvantate, desi tot timpul imi atrag ironia colegilor de munca: „Esti la dieta, draguta?” Uff, de ce trebuie sa confundam mereu dieta cu un stil de viata sanatos??? In orice caz, iti doresc mult mult curaj si fie ca zeul alimentatiei sanatoase sa vegheze asupra ta! 🙂
Sunt fix in aceeasi faza.Inca o gura,si apoi alta si blugii au inceput sa stea din ce in ce mai strans.De astazi am intrat la vechile obiceiuri alimentare.De astazi.Pentru ca ”de maine” nu tine niciodata. Multa bafta si tie!
Exact la fel ma simt si eu in calatorii! Insa parca nu simt tara/statiunea/locul respectiv daca nu ii mananc, din belsug mancarea! Daca iti place viata, nu are cum sa nu-ti placa mancarea!
Tocmai ce spuneam la un articol de al tau..in momentul in care te-ai decis sa renunti la taria pe care ai avut-o pana acum..in cazul meu cel putin..scap ca o grohi in strachini..nu stiu ca trebuie sa mai am si limite..asa ca prefer uneori nici sa nu gust..
E frumos la inceput, scapi usor de primele kg, apoi e descurajator cand vezi cat efort depui si kg se duc mult mai greu..si uneori cadem intr-un fel de depresie si ne gandim ca oricum nu schimbam nimic cu un corn in plus sau in minus, ca asa ca nu prea slabim si incercam sa ne consolam cu o prajitura sau altceva..ceea ce e gresit.Cand ne urcam pe cantar, abia atunci realizam cat ne-a costat acel „dulce”.
La mine am vazut ca cel mai bine functioneaza treaba cu numaratul caloriilor pe care le consum/zi. Imi propun un nr de kcal pe care sa nu il depasesc si in functie de asta imi alcatuiesc mesele. Cand vad ca ma apropii de limita ma sperii si imi recalculez mesele…
ca numai adevar graiesti … 🙁 parca as fi eu cand calc in strachini grav …. de ce nu gandesc si eu asa in acele momente ? de ce nu am ambitia necesara si forta sa.mi intranez nebunia ? :((((