Ohoho, dar ce scuze NU ne gasim ca sa ne consolam in siropul aromat al unei amandine si sa uitam gustul deloc simpatic al cruditatilor date pe razatoare?! Suntem experti, am putea scrie toti carti si din incasari ne-am putea face (intr-o lume a noastra, ideala) abonamente la cofetarii, restaurante, raioane de dulciuri. O publicatie din Marea Britanie crede ca a strans cele mai frecvente scuze pentru a nu urma un regim. Am ales si eu 5 din lista lor si vi le voi pomeni aici, poate va regasiti in ele, poate (adica sigur) stiti si altele, mai haioase, mai ticaloase, mai savuroase – daca da, impartasiti-le la comentarii. Promitem sa nu vi le furam ca sa le folosim in week-end, cand nimanui nu-i mai arde de cura de slabire, toata lumea vrea imbuibare. Asadar, scuzele pe care le veti vedea mai jos pot parea indreptatite, si uneori, in cazuri rare, chiar sunt. Numai ca multi le folosesc drept pretextul perfect sa petreaca noaptea in compania unui platou cu de toate.
„Dietele nu functioneaza in cazul meu” – este scuza preferata a celor care nu sunt de fapt chititi sa schimbe nimic in stilul lor de alimentatie si vor sa se culce seara cu 70 de kile si la trezire sa aiba cel mult 53. Cu diete rapide, cu care ne chinuim cateva saptamani, si pe care le schimbam apoi cu vechiul stil, nu vom obtine nimic. Studiile spun ca 4 din 10 femei care au tinut diete au mai multe kilograme dupa un regim fata de momentul in care l-au inceput.
„Imi este imposibil sa iau mese regulate” – a fost si scuza mea o vreme, pana cand m-am enervat si m-am disciplinat. Micul dejun a devenit sfant, caserola cu salata la serviciu – la fel si apoi o musai o mini-cina. Toti nutritionistii ne spun ca mesele neregulate duc in mod sigur la fluctuatii de greutate. Si le dau mare dreptate, pentru ca dupa ce n-ai mancat nimic vreme de 8 ore sa spunem, ai manca orice – de la pietre, la fast-food.
„Cred ca am probleme hormonale” – deseori este o scuza neverificata la doctor, dar pot exista si cazuri – rare spun nutritionistii – in care problemele hormonale sa ne influenteze negativ greutatea. Femeile cu ovare polichistice si persoanele cu disfunctii tiroidiene, de pilda. Si sindromul premenstrual poate influenta greutatea femeilor, prin cresterea nivelului de progesteron care mareste apetitul. Insa majoritatea celor care se ascund in spatele placii „am probleme hormonale”, de fapt nu au.
„Am un metabolism lent” – da, ii invidiem cu totii pe cei care mananca toata ziulica si nu se ingrasa, in timp ce altii depun tot ce baga in gura si se simt si istoviti. Adevarul este ca cele mai multe persoane grase si grasute NU au probleme cu metabolismul. Daca esti activ, arzi mai multe calorii – e simplu. Daca nu, iti incetinesti metabolismul, iar corpul tau va stoca toata energia prin acumularea de tesut adipos. Asa ca nu iti poti numi metabolismul lenes decat daca faci sport cat e ziua de lunga si nu slabesti un gram. E cazul?
„Am supraponderabilitatea in gene” – asa, si? Un motiv in plus sa te apuci de sport si sa iti controlezi alimentatia inca de tanar. E simplu sa spui ca ai mostenit colaceii de grasime si ca n-ai ce face. Insa cercetatorii spun ca gena asociata obezitatii nu este una dominanta. Deci probabilitatea de a fi gras din cauze genetice e mai mica decat cea de a fi supraponderal din cauza alimentatiei.
Gasiti aici mai multe scuze pentru a nu trece la regim. Acum le astept pe ale voastre. Hai, curaj! 🙂
Foarte bine spus!
Sa incepem de azi nu de luni.
exact! sa nu-l mai pomenim pe „luni”, nici macar sa nu spunem „de maine”.”acum” e cel mai potrivit.
Cea mai nociva scuza este ca „ma pot apuca oricand”.
Nu, nu te poti apuca oricand. Nu este acelasi lucru sa te apuci cand ai 10 kg in plus sau 30 si nu este acelasi lucru cand ai 1 an de supraponderabilitate sau 10 in istoric.
Cu cat iti ti mai mult organismul, deturnat de la modul sau normal de functionare, cu atat se vor forma tipare psihice si fiziologice, dezechilibre hormonale, pana cand anormalitatea va deveni normalitate.
Pentru mine ce citesc pe blogul tau este ca o fereastra deschisa intr-un univers inaccesibila mie. Iti si multumesc cu aceasta ocazie pentru expunerile sincere.
Eu nu ma confrunt cu pofte, nu ma confrunt cu variatii de greutate, imi e foame exact atunci cand trebuie si cand ma satur nu mai simt nevoia sa mananc nimic. Corpul functioneaza ca o masinarie bine unsa si orice input ii frunizez raspunde instantaneu. Ca sa castig cateva sute de grame trebuie sa ma imbuib si daca nu mai fac miscare cateva zile pofta de mancare se reduce instantaneu la jumatate si slabesc, la o greutate de mentinere.
Nu spun asta ca sa ma urati :)), desi as intelege si asta, spun ca sa va ofer si eu o fereastra deschisa spre un alt univers. Daca manaci cat de cat curat si faci miscare (suficient de mult timp), lucrurile incep sa se regleze si sa mearga de la sine, fara efort.
Sunt de acord cu tine la prima parte, iti multumesc pentru partea de mijloc si te urasc pentru partea de final 🙂
Ia treci tu in blogroll sa te acceseze lumea si sa se molipseasca 🙂
… Din pacate o persoana cu astfel de probleme ar trebui sa tina o dieta continua. Primele kg care se duc (3-5) sunt de obicei apa.
E gresita ideea conform careia tot ce e natural nu ingrasa: uleiurile, alunele ingrasa si inca foarte mult.
In loc sa va ocupati cu cantaritul obsesiv, diete, jurnale, bloguri etc, incercati sa aveti un meniu cat mai natural, fara sa va infometati, cu cat mai putin restrictii. Incercati sa uitati treptat de chestii care ingrasa (dulciuri, inghetata)- le serviti doar ocazional. In schimb, deveniti o persoana activa, care merge pe jos repede, cu multe preocupari. Luati-va un alt job, puneti-va tinte, duceti o viata mai agitata. Nu veti mai avea timp si chef de mancare.
Lauda de sine cu forma corpului e pentru … looseri. Doar atat puteti? Incercati cel putin sa castigati mai bine pt a va permite lucruri de care va puteti bucura (si nu mancare, care e foarte la indemana). In loc sa rontaiti compulsiv, incercati muzica, sex, plimbari etc