Partea proasta cu blogul asta e ca nu mai pot ascunde nimic de voi. Nu mai poate omul sa mai infulece o masa imparateasca fara sa va dea raportul 🙂 Nu ma intelegeti gresit, imi place. Imi place mult. Acum insa a venit momentul despre ce s-a intamplat alaltaieri cand, mi-am bagat piciorusele (acum pot sa le spun asa, s-au facut mai subtiri) in ea de dieta si am avut pofte de toate porcariile porcarioase din Porcarenia. Nu stiu ce mi s-a intamplat, de fapt, pot identifica niste motive, dar nu ma asteptam sa fiu atat de infometata de o evadare din regim.

Dezastrul a inceput cu o calatorie la Carfur, unde parca imi lacrimau ochii pe la toate standurile hipercalorice. Si am facut greseala sa intind mana dupa una – o pasta de masline scaldata in uleiul propriu. Ei, zic, iau o gura. Dar o gura cu ce? Cu paine, sa achizitionez si d-aia. Colegul meu de cumparaturi a poftit la foie gras, eu care n-am mancat in veci am dat cu gustatul si uite asa am avut un pranz aproape copios. Greseala mare acum vine: am cerut vin si evident m-am taiat ca maioneza si nu mi-a mai ars cu adevarat de sala pe care o programasem. Si inca o eroare: am strecurat si o cutie de inghetata in cosul carfurian, pentru ca numarul de calorii parea micut – 200/100 gr. 

Dupa masa bogata am luat si o gura de inghetata, nu mi-a placut, dar mi-a deschis apetitul, asa ca m-am matait sa mergem in oras la o inghetata divina. Geanta de sala ne-a insotit, dar asa cum a plecat, asa s-a returnat – nedeschisa. Soarele, dulcele, vinul, stomacul plin m-au inmuiat in asa hal incat am ocolit sala si mi-am petrecut restul zilei in oras infulecand diverse. Nu am sa va mai dau detalii socante. (Da, a fost coca, si zahar si friptura si… ) Am sa va spun despre cat de greu si urat a fost ieri, ziua dupa crima comisa si decesul violent al regimului meu.

In zori ma simteam o bula care se rostogoleste din pat, fructele care ma asteptau cuminti sa le fac mic dejun au ramas cu ochii in soare, ma rog, neon, caci n-am putut manca nimic pana spre 13-14, spre dupa-masa pantalonii de antrenament s-au ingrozit de burtoiul pe care il aveau de acoperit, iar cantarul m-a certat cu un „plus un kil” (si azi la fel, kilul s-a mentinut, inexplicabil). In sfarsit, ajung la ce voiam sa spun 🙂 – de cate ori nu ati renuntat sa va mai intoarceti la o dieta, pentru ca v-a descurajat starea in care erati dupa festin si pentru ca va simteam inca gustul bunatatilor si ati vrut sa il mai simtiti nitel? Am simtit ca e o granita mica-mica intre intorsul pe drumul dietetic si minciuna aia gogonata „lasa ca mai mananc si azi, nu e o catastrofa, vedem noi maine, sau mai bine luni”.

Am simtit pentru prima oara din februarie de cand m-am pus pe subtiat, ca risc sa pierd controlul. Ca din cauza unei inghetate si a unui foie gras, risc sa ma arunc iar si iar si iar in bratele lui Cheesecake sau sa plang deseori pe umarul lui Ronald McDonald. Cred ca multi s-au impotmolit intr-un astfel de punct in regimul lor sanatos. Cred ca e una dintre cele mai mari capcane pe care ni le intidem singurei ca tolomacii intr-o dieta. A fost uriasa tentatia sa incalc si ieri regulile pe care mi le-am impus si sa basculez mii de calorii dulci, sarate, aromate. Daca n-aveam nitica vointa, acum v-as fi scris cu un castron de popcorn in brate si cu o galeata de cola pe jumatate golita de subsemnata.

Noroc ca a existat momentul ala de luciditate in care m-am intrebat „Pai bine, mai Andra, slabesti atata si te impiedici acum din cauza unor prajeli-dulcegareli-crocantzereli? Cred ca glumesti”. Si sigur nu glumesc cand va spun ca imediat dupa, am ars 900 de calorii la sala. (si fireste am mancat ushureli)

DOLOFÄ‚NISME