Se facea ca atinsesem o greutate colosala asa cum vedeti prin documentarele de pe Discovery si cum eu, in SUA, vad zilnic prin magazine ori prin cartier. Si incercam sa slabesc, urmam niste diete, mancam niste nimicuri in cantitati aproape invizibile, dar, parca, pe zi ce trecea aveam nevoie de haine cu un numar mai mari. Nu mai stiu care mi-a fost soarta finala, caci a sunat ceasul.
Ei, vedeti voi, visul urat de azi-noapte are o oarecare legatura cu realitatea. Dupa saptamani intregi de necumintenie (a se citit mancat cu nemiluita), m-am intors spasita in fata cantarului ca sa aflu un verdict crud si greu de suportat. Am suspinat si am jurat din nou credinta aproape vesnica frunzelor de spanac si tulpinilor de telina. Doar ca organismul meu ma trateaza cu indiferenta si ma umple de nervi si griji. Nu mai doreste sa arate cifre tot mai mici pe cantar, ma tine in suspans la niste scoruri uriase, desi, de o saptamana, eu sunt sfanta alimentara a cartierului (bine, nici nu e greu, doar e un cartier american…).
Ati patit-o? Stiti despre ce vorbesc? Nu e faza aia de platou cand slabesti frumos pana cand nu mai slabesti deloc. Este debutul perioadei light in alimentatie si cu toate astea pe corpul meu il doare in dos, ca sa fiu cat de cat politicoasa. Orice taiere calorica il lasa rece si rotund. Ceea ce ma aduce la cea mai mare temere a mea de cand ma joc de-a dietele – ca va veni o vreme, adica o varsta, la care oricat de putin si curat as manca, nu voi mai pierde nici macar 2 grame. Sa fi sosit deja? Sa imi dea organismul o lectie pentru ca l-am indopat? Sa se fi lipit de mine un blestem XXL din partea lanturilor de fast-food pe care nu le mai frecventez? Sa imi fi legat cineva caloriile asa cum umbla vorba ca se leaga cununiile? Ia sariti cu sfaturi, rogu-va!
pofticioaso,mergi in continuare cu dieta,or sa apara rezultatele,mai greu ce i drept dar vor aparea,corpul tau inca crede ca e o glumita si pt inceput e mai greu cu slabitul.eu am trecut prin faza de platou,timp de 3 sapt desi am respectat cu sfintenie regimul,acul cantarului se incapatana sa nu se miste,au fost cele mai crunte sapt:(dar apoi,cu rabdare,cu plansete;Psi mancat corect am inceput iar sa scad:)
Metabolismul il poti activa din nou prin schimbare. Stilul de sport si dieta trebuie schimbate. Nu inseamna ca trebuie sa nu mai mananci, poate ca trebuie sa cresti proportia la ceva si sa scazi la altceva,sa schimbi orarul si ordinea, etc. Iar cu sportul e clar: daca ai facut sa zicem step si ai ajuns la platou, treci la greutati si jogging – schimbarea te ajuta:)
stick with the plan! poate e doar nemernica aia de retentie de apa sau poate deficitul caloric e prea mic ca sa se vada intr-o saptamana.
acum e momentul ala crucial in care zici „la naiba, mai bine mananc un cheesecake…si-asa nu slabesc!”. but don’t!
rabdare si salata, draga mea!….rabdare si salata! :))
Draga mea Pofticioasa, nu pot spune decat atat:
http://www.youtube.com/watch?v=naGk4xRSHbY
Ceea ce spun acesti rasfatati ai mei si ai Americii este adevarat: YOU are good enough!!!!!
Tot inainte…”vrednic pionier”! 😉
nu mai taia nici o calorie, chiar ai grija sa le menti peste 1000 de zi. Neparat, subliniez peste 1000. Sa ai macar o zi pe saptamana cand manaci carbohidrati, preferabili sanatosi. Nu scadea sub 50g de carbohidrati pe zi. frunzele de salata nu se iau in calcul nici la carbo nici la calori in general. Continua sa te antrenezi si ai rabdare rezultatele vor aparea. 1 saptaman e prea putin timp sa vezi ceva.
Sunt curioasa de ce nu trebuie sa scada carbo sub 50 daca poti sa ne spui…pls…sunt foarte interesata de subiect.
Intri pe keto si nu cred ca asta isi doreste. Cred ca pt ea acum, cel mai bine e sa mearga pe ceva ce poate sustina cat mai consecvent si timp cat mai indeungat, fara mare presiune psihica. Nu pe ceva foarte dur. Chiar daca foarte dur poate sa fie mai eficient. Nu cred ca reuseste sa tina o dieta ketogenica in sensul pur, ci doar se frustreaza si cade in episoade de mancat haotic.
saracutul tau corp!!s-o fi saturat si el de atatea diete si perioade de mancat nesanatos. cred ca e dat peste cap.nici nu mai stie cum sa perceapa mancarea. iti urmaresc de ceva timp blogul si trebuie sa recunosc ca raman mereu mirata de cat de repede iti schimbi obiceiurile alimentare. esti constienta ca nu mananci sanatos dar totusi nu te inveti minte. parerea mea e ca ai ceva tulburari alimentare, mai ales ca tu spui ca te simti vinovata dupa ce mananci ceva ce nu e sanatos. iti spun asta din proprie experienta si nu o fac cu rautate, Doamne fereste!pana cand nu am vazut ce beneficii are alimentatia naturala(eu sunt raw vegetariana de cativa ani) nu m-am trezit la realitate. si eu am fost la fel. insa mancarea naturala-fructe(mai ales),legume,seminte-mai exact tot ce ne ofera MAMA NATURA-m-a salvat si m-a vindecat de orice pofta. nu mi-e pofta de dulciuri, de zahar, de carne(n-am mai mancat asa ceva de 11 ani),ciocolata,mancare gatita elaborat . poftele mele sunt altele acum. cand mi-e pofta de ceva dulce, corpul imi cere miere, banane,pere supercoapte-dulci-zemoase,fructe uscate(curmale adica).cand corpul vrea proteine, simt ca mi-e pofta de fasole,linte,naut…totul tine de AUTOCONTROL si de CONSTIENTIZARE. eliminarea tuturor porcariilor alimentare duce si la reglarea poftelor si mai ales la echilibrarea organismului. insa pt asta e nevoie de timp si disciplina.si de VOINTA. ASCULTA-TI CORPUL. acele pofte de zahar,grasimi etc nu sunt decat strigate de ajutor ale corpului pe care tu le percepi ca pe niste nevoi incontrolabile de a manca ceva caloric si nesanatos. e mult de scris, mai ales ca am o experienta vasta in acest domeniu(am trecut si eu prin multe faze din categoria celor pe care tu le descrii de fiecare data). iti admir lupta, dar nu-mi place ca mereu capitulezi, cedezi in fata tentatiilor. fii mai puternica!! ai grija de tine 🙂
@Ofe: Doamne, 3 saptamani… asta da incercare. Bravo pt ca nu ai cedat! Mersi de incurajari!
@Sanda: Multumesc de indrumari. Schimbarea nu numai ca ajuta, dar imi si place 🙂 Sper sa nimeresc drumul cel bun.
@Andreea: o, nici nu ai idee cat de bine cunosc scenariul cu cheesecakeul. de cand sunt in SUA nu am reusit sa tin mai mult de 10 zile de mancat curat si antrenament. mereu aud o voce care zice – hm, degeaba te muncesti, ai cam stricat tot ce aveai frumos cand ai venit aici, mai bine consoleaza-te cu niste M&M cu peanut butter. azi e ziua 9, sper sa trec de 10-le ala smecher.
@Ramona: multumesc tare mult, hai ca m-ai emotionat 🙂
@Crossthelimit: Hai ca macar o data sunt si eu ascultatoare – mananc carbs (parca mi le cere organismul obisnuit cu ele), mananc peste 1000 de calorii zilnic, chiar peste 1200 si cand ma inconjoara poftele ma infig in branza si fructe (macar nu in inghetata si in burgeri).
@Ana: s-o termina el si zbuciumul asta alimentar. frumoasa poveste ai. multumesc pentru gandurile de sustinere 🙂