Vacanta lui 2014. Ce sa vezi, ce sa crezi, a fost prima vara din viata in care eu, ditamai Pofticioasa, asa cum imi spune si numele siteului, am plecat prin diverse excursii si am poftit… salate. Bonus, mi-am carat papucii de alergat si m-am trezit in diverse si numeroase dimineti, pe la 6 si un pic – ca sa intelegeti uimirea cat casa, va precizez ca eu ma lupt din greu cu trezitul la ora 8 – si am alergat de mama focului. Ba chiar, in vacante fiind, mi-a incoltit in minte ideea de a participa la maratonul din octombrie din Bucuresti, la cursa de 10,5 km.
Nu am nici cea mai vaga idee cine este aceasta persoana despre care va vorbesc si cum s-a strecurat ea in pielea mea si mi-a furat identitatea. Pentru mine, vacantele de vara insemnau de la 3-5 kg in plus in sus 🙂 Lene cat cuprinde, mese cat mai imbelsugate, haine largi carate in bagaj sa fie pregatite la intoarcere. Acum, deschideam meniuri si salivam cand vedeam niste salate. Fugeam de prajeli ca necuratul de tamaie, desi le foarte apreciez – sau le apreciam, nici nu mai stiu cine sunt si ce-mi place sa mananc! – iar deserturi mi-am luat de 3 ori in toata vara.
Nu am inteles nimic din ce mi se intampla, pana ce n-am citit un studiu recent al dragutilor cercetatori britanici care spune ca, de fapt, creierul nostru poate fi antrenat sa iubeasca si sa ceara o dieta sanatoasa. Cu alte cuvinte, nu ne-am nascut indragostiti de cartofi prajiti si amatori de amandine, ci am ajuns sa le preferam mancandu-le des. Asa ar functiona si pe dos – daca ne inhaitam cu multe fructe si legume, le vom cere numai pe ele. Si stiti ce? Eu sunt dovada vie ca cercetatorii astia chiar stiu ce zic! Ce chestie…