Se intampla din nou. De vreo doua luni ma cocot pe cantar si, ce sa vezi, alta cifra nu mai stie. Aceeasi iar si iar si iar si iar si iar si iar. Ca ma scoate din minti e putin spus. Oglinda ma arata tot mai osoasa, schimb pantalonii intr-un ritm care ar face fericit orice patron de fabrica de confectii, rochiile luate cu un numar mai mic acum sunt maaari si bune de donat, dar cantarul – mai cu motz – nu se lasa impresionat de nimic si ma tine de cateva saptamani bune, de fapt luni bune, in ceea ce nutritionistii numesc perioada de platou.
Pana acum nutream numai sentimente de bine cand auzeam de „platou”. Daca mai era si din cele de cofetarie cu mini-eclere si baby-amandine, pe mine ma pierdeati din poveste. Acum, aud platou si imi vine sa dau cu unul de pamant, caci cantarul m-a innebunit: imi serveste zi de zi aceeasi cifra dolofana pusa frumos pe un platouas.
Nu am sa ma ocup in acest articol de partea explicativa si solutiile de a iesi din acest impas dietetic – am mai scris despre ele AICI sau AICI – acum vreau doar sa ma plang si sa-mi vars supararea in cateva randuri. Sa nu credeti ca nu am incercat toate variantele de reparare a situatiei: degeaba am mai schimbat lucruri in dieta, degeaba am intensificat sportul. M-am poticnit, culmea, la aceeasi greutate la care ma poticnesc de fiecare data cand am ganduri de subtiat. Poate e un semn.
Asadar, astept incurajari, acatiste 🙂 si ponturi despre cum sa inving aceasta perioada a batutului de pas pe cantar. Daca stiti niste secrete, n-a existat niciodata un moment mai bun sa mi le vindeti!
Buna . Te felicit ptr ceea ce faci si ptr ca impartasesti cu noi din experientele tale, dar vreau sa te rog, nu poti sa ne arati si noua cum ai reusit fizic sa slabesti? Tare mult mi-as dori sa te vad remodelata, sa spun asa.
Succes in continuare
Multumesc, Alina. Dar am sa-ti cer putintica rabdare, prefer sa va arat rezultatul final-final 🙂
Pofticioasă dragă, ar trebui să ştii mai bine decât să alergi după o cifră. În condiţiile în care construieşti masă musculară, e normal să nu scazi în greutate, chiar dacă scazi în dimensiuni. Şi asta e important: să arate centimentrul o talie mai subţire, nu cântarul o cifră mai mică. În plus, masa musculară e cea care o să ardă caloriile şi o să grăbească metabolismul. Deci „platou” rămâne doar un obiect pe care să aşezi căpşuni, cireşe şi, în curând, pepene. 🙂
Doar o parere http://www.andreeadescopera.com/2012/04/postul-alimentar-intermitent-partea-1.html
atata timp cat tu scazi in centimetrii ala nu e platou 🙂 platou e daca nu se vede nici un progres ori, iarta-ma , mai bine imi raman hainele mari decat sa scada cantaru :)) bine, ok, mai bine ambele, dar nah. Si eu sunt stuck 🙁
Pentru iesirea din platou recomand intervale. De ex. in loc sa alergi o ora pe banda, faci aprox. 20 min de intervale. Alergi 2-3 min nomal/decent – plan drept, apoi 30secunde la deal sa te rupa apoi 2-3 min iar decent pana-ti revine pulsul la normal (nu la deal ci plan drept). Apoi iar 30sec. la deal si tot asa. Daca faci asta de vreo cateva ori te rupe, ajungi lac de transpiratie si arzi calorii si dupa ce-ai plecat de la sala timp de doua zile (si in somn!). Nu mai zic ca nu-ti pierzi o ora la sala ci doar 20 minute, da’ bune. Fa o incercare.
In primul rand la problemele tale cu spatele nu stiu zau ce cauti pe banda de alergat – daca doar umbli e ok, dar daca alergi atunci in curand o sa auzim de inca o pauza lunga in care o sa te tratezi.
In al doilea rand, confuzia musculara te poate ajuta – adica nu faci aceleasi exercitii pana la batranete – alterneaza:-)
de doua ori pe saptamana ceva cardio ( eliptica este mult mai buna pt coloana ) si de 2 sau 3 ori pe saptamana altceva : forta, pilates, inot, etc:-)
Faptul ca vezi si simti rezultate e mai important decat ce spune cantarul:-)