Daca as avea cate 10 lei, sa zicem, pentru fiecare data cand am amanat in acest fel inceputul dietei, mi-as permite acum sa plec in vacanta visurilor si sa invit si cativa dintre voi cu mine, caci imi prisosesc banii. Asa ne place noua sa ne mintim drept in fata cea rontunjita de la calorii. Credem ca “maine” e undeva la ani distanta si pana atunci vom avea ragaz sa dam gata toate prajiturile pe care le-a putut inventa mintea omeneasca. Sau vom putea gusta din toate friptanele pamantului (cu garnituri duble de cartofi prajiti, desigur). Ori vom simti ca plesnim de la o gelaterie intreaga cu care am incercat sa plecam in pantece.
Asta in loc sa ne dam seama ca “maine”, cand va crapa probabil si penultimul, daca nu chiar ultimul nasture de la camasa primita de Craciun, vom cadea intr-o cumplita depresie care va urla dupa, exact, ciocolata si prajeala. Ne invartim intr-un cerc vicios, culmea, fara sa ardem nicio calorie din invarteala asta, doar le depozitam pe toate, cu miile.
Cand ne bate cineva obrazul ca este peste a 100-a oara cand ne aude ca in curand vom intra la regim, adoptam alta “strategie”: Domne’, imi trebuie un declic. E dificil, nu ma pot decide asa brusc, am nevoie de o revelatie, nu imbratisezi dintr-o data broccoliul fiert. Si uite asa ne mai amagim 3 luni si 5 kile.
Declicul in spatele caruia ne-am ascuns (vorba vine ne-am ascuns, caci declicul saracul nu ne putea acoperi toate sunculitele) va fi cel mai probabil o poza care ne infioara, o oglinda care se nimereste in calea noastra cand ne asteptam mai putin si ne arata in toata… “grandoarea”.
Nu cred ca ce spun sau fac altii ne poate influenta radical apucatul de regim, cred ca doar noi putem sa punem piciorul dolofan in prag. Dar daca am tine macar un pic de tot la noi insine nu ne-am mai pacali atat cu “maine”-le. Ne-am da seama pe ce drum gresit am pornit (sau ne-am rostogolit, de-a dreptul) si chiar atunci cand aproape ca ne dau lacrimile cand ne amintim de rochia rosie care nu mai intra nici pana la genunchi, ne-am spune, cu o voce cat sa auzim numai noi, pentru ca anuntul asta nu trebuie trambitat, “de acum sunt la dieta”. De azi. Din secunda asta. Din chiar clipa in care am realizat ca asa nu se mai poate.
de azi, nici nu mai bag in seama astfel de standuri
Esti simpatica… sa stii ca o sa vina ziua in care o sa porti orice rochie oricat de rosie sau decoltata doresti… si o sa privesti inapoi, of, ce greu si ce frumos a fost…. si cat a meritat!
Amin! 🙂 Multumesc, scumpa Ina.
si eu am tendinta de a tot amana. acu’ astept sa treaca sarbatorile de Paste si sa-mi schimb stilul de alimentatie. urasc oglinzile!:)
eu nu mai tin cont de Paste, dieta e dieta! 🙂 il celebrez cu gratar si salata. si eu le uram pe oglinzi, de o vreme au inceput sa imi fie dragi. iti tin pumnii pentru schimbatul stilului.
Doamne…..cata dreptate ai! Parca am scris eu (bineinteles ca nu am atat de mult fler)! Creierul meu detesta acest cuvant, dieta, si prefer sa nu-i zic pe nume. Chiar daca mai calc stramb, nu-mi pierd speranta, si o iau de la capat, de fiecare data! Am avut odata un declic spre depresie si nu mai vreau sa trec prin asa ceva :(! Asa ca trebuie sa o iau de la capat de fiecare data! Numai noi insine ne putem „ajuta”, bineinteles ca sunt bune si exemplele din jur, dar nu ne produc „declicul”! Asa ca am adoptat un stil de viata :)))!
Asta e de fapt secretul, Carmen. Cat de bine spui: un stil de viata. Cred ca lumea se sperie tare de expresia asta pentru ca suna asa a vesnicie.Dar asta e cheia, nu exista o alta. Bravo, bravo! Ti-am mai spus cat te admir si am sa o fac mereu.
Multumesc! M-am inrosit :)! Si eu te admir foarte mult!
Cred ca tine si de autoeducatie, chiar daca mi-e greu sa inteleg persoanele foarte inteligente, care au citit tone de carti, care se pot informa in cateva miimi de secunda si care nu fac nimic, nu pentru aspectul fizic ci macar pentru sanatate (cunosc cateva :))!
Spre surprinderea mea, nu ma sperie asocierea stilului de viata cu vesnicia asa cum ma sperie inceputul unei diete (argumentele le-ai dat tu, legat de tot ceea ce este prohibit in dieta). Dupa ce calc stamb in dieta, mi-e greu sa incep alta dieta, cu termene, conditii, limitari, dar spre stil de viata tindem continuu…. Te pup! Te-am innebunit :)!
Buna,
Dupa 3 copii si ani intregi in care m-am ascuns de mine ca nu sunt grasa ci doar putin plinuta, sau eu am greutatea buna dar inaltimea e prea mica, am ajuns la un dr nutritionist care mi-a facut o analiza corporala si mi-a dat verdictul verde in fata. Doamna sunteti obeza,daca nu faceti ceva aveti sanse mari sa faceti un accident vascular. Dupa care a mai zis ceva dar deja nu mai ascultam ci imi vedem copiii ramasi fara mama. Asa ca de miercuri, nu de luni cum imi impuneam tot timpul, eram in data de 15 si nu 1, era martie si nu ianuarie,am inceput noul meu stil de viata, mi-am luat cantar si imi cantaresc tot ce mi-a dat nutritionistul voie sa mananc. In 3 saptamani am slabit deja 8 kg si dadusem jos 10 cm din talie, solduri. Cred ca atunci cand te sperie cineva ca poti sa mori ai sanse foarte mari sa te motivezi. Nu vreau sa mor am 34 ani. Mai am de dat cam 30 kg. Stiu ca nu o sa le dau jos peste noapte,dar gata,am spus STOP mancarii nesanatoase si vreau sa devin normala.
Raluca, ma emotioneaza si in acelasi timp ma umple de admiratie povestea ta. Nu am nici cea mai mica indoiala ca iti vei duce planul la bun sfarsit si ca vei prinde drag de toate oglinzile care iti vor iesi in cale, caci te vor arata superba. Dar, mai important decat orice, ca vei vedea mereu seturi de analize perfecte. Ma bucur ca nu ai asteptat sa vina luni, 1, o noua luna… Pentru mine esti un exemplu tare puternic. Iti tin pumnii stransi pentru restul de kilograme! Si te astept cu vesti din ce in ce mai bune.
Buna. Acum am inceput sa citesc pe blogul tau! Ma regasesc foarte mult in ceea ce ai scris mai sus ! Nu pot spune ca sunt grasa, doar ca am cateva kg care nu isi au locul unde sunt ! mai ales acum ca a venit vara, merg la plaja, haine scurte, mulate…s.a.m.d…! De mult spun ca ma apuc de o mini dieta sau de alergat,or smth… dar nu am reusit! Am 20 ani, lucrez intr-un birou, asta insemnand 8 ore mai mult pe scaun 🙁 ! Sper sa gasesc o solutie sa fiu cum vreau si sa imi placa enorm de mine ! 😀