Sigur cunoasteti sentimentul, cred ca multe persoane pornesc pe drumul slabitului cu misiunea clara sa intre in blugii in care erau acum 10 ani, cand s-au sarutat prima data cu X si au dansat in ploaie cu Y, sau, mai modest, in blugii de acum 5 ani, pe vremea cand seful nu era atat de nesuferit, iar colegul din stanga era lansat in avansuri delicioase.
Blugii sunt o piesa importanta in toata povestea asta cu pierdutul kilogramelor. Ei sunt cei care ne trag de maneca (daca pot spune ca niste pantaloni ne trag de maneca…) la inceput cand stau sa crape cu tot cu nasture si fermoar dupa mesele noastre copioase, ei ne confirma pe parcurs ca am mai pierdut din burta ca sunt o idee mai largi sau ca ni s-au mai subtiat putintel si picioarele pentru ca si acolo au inceput discret sa falfaie. Ei ne pot ascunde defectele rotunde daca au un croit interesant, ei ne tin cu gandul departe de rochitele colorate in care nu mai incapem si ne parca ne spun ca ne putem baza mereu pe cei doi craci ai lor.
Acestea fiind spuse, Pofticioasa voastra si-a achizitionat la sosirea in Franta o pereche de blugi, caci ai sai dadeau semne de picare de pe ea. I-a luat mai stramtuti, sa fie sigura ca vor avea viata lunga impreuna. Asta se intampla cam acum o luna si un pic. Pantalonii erau mai lungi decat ea, lenea a cuprins-o brusc, croitorie prin preajma n-a gasit, ce mai tura-vura, n-a apucat sa ii cioparteasca decat ieri-alaltaieri. I-a facut pe marimea ei, pe lungimea ei, mai precis, si ieri porneste mandra cu blugul nou spre sala. Apai, cand se uita in oglinda din vestiar, pantalonii erau gata sa se odihneasca pe podea, cu de la ei putere. Tragem linie – intr-o luna si jumatate blugii cei nou achizitionati au ramas mari. Intr-atat incat au nevoie de curea stransa pana la ultima gaura. Si chiar si asa, se vede ca nu mai sunt de nasul (a se citi fundul) ei. Daca asta ar fi un eveniment de importanta, hai, nu nationala, dar macar de o importanta marita, atunci o reporterita mi-ar baga un microfon in fata si m-ar intreba „Cum comentati?” sau „Ce-ati simtit?”. Si eu as fi raspuns „M-am simtit mai bine decat daca as fi gustat 1.567 de prajituri”.
E tare bine de stiut ca undeva in magazinele astea, de pe o raza de 5 kilometri, sa zic, e o pereche mititica de blugi care ma asteapta sa-i zambesc cand o vad pe mine la cabina. Ceea ce va doresc si voua.
Wow, congrats! Mai mare satisfactie avem atunci cand diferenta se simte in cm decat se vede in kg… inseamna ca te tii de treaba serios 🙂 succes pe mai departe!
multumesc, Alessandra! ai dreptate, nicio cifra de pe cantar nu se compara cu niste haine lalai :))
Chiar ieri am fost cu o prietena sa-i cautam o pereche mai mica de blugi ca ii cadeau toti de pe ea 🙂 E intr-adevar ceva placut. Stiu ca printr-a 9a cand ajunsem la 61kg am avut un mare soc cand am vazut ca nu mai incapeam in 27. Si am luat masuri.
Ma bucur foarte tare pentru succesul tau,esti foarte ambitioasa. Iti doresc blugi cat mai mici in continuare :*
Bravoo!!! Dar da-ne un exemplu concret cu ce mananci tu intr-o zi…mic dejun, pranz, cina, gustari. Ce nu mananci deloc?
Bravo Pofticioasa draga,
Te inteleg atat de bine ca esti super fericita pentru ca si eu saptamana asta am intrat in niste blugi pe care mi i-am luat acum 2 ani si nu i-am purtat niciodata, aveau inca eticheta. Si acum a trebuit sa le pun cureaua mea careia ii trebuie o noua gaura pt ca le-am depasit pe toate. Acum mi-am comandat niste blugi cu 2 marimi mai mici sa fiu sigura ca pana in toama ma ambitionez si o sa intru si in ei. Dar cel mai mult ma bucura ideea ca o sa intru in magazine si cand cer ceva de imbracat, vanzatoarea nu o sa se mai uite la mine de sus pana jos, si o sa ma masoare dezaprobator si sa o spuna pe un tot sictirit: Aaaaaa pt dvs nu avem asa masuri mari….
Inca o data FELICITARI si la masuri cat mai mici.
Felicitari!!! si eu am ajuns sa probez (total intamplator) o pereche de pantaloni care de cativa anu nu ma mai incapeau…si acu imi veneau aproape bine…inca putin si sper sa ii pot purta din nou :D!!!…cand o sa ii iau pe mine si o sa imi vina bine…o sa ma gandesc la articolul si la fericirea ta:D
Stiu feelingul,e cel mai dulce de pe pamant!Bravo!Savureaza-ti victoria in fata kg si bafta in pastrarea noii siluete!:*
ma bucur tare mult pt tine!Si eu am simtit azi acelasi lucru cu o bluza care acum imi e larga,desi o perioada se muiase!Bafta in continuare si spor la slabit tuturor”plinutelor”!
@Ralu: multumesc de urare 🙂 si eu imi doresc blugi cat mai mici in continuare, si cu toata ambitia mea trebuie sa recunosc ca mai e mult pana departe, mai am pana sa fiu cu adevarat multumita de marimea lor. te felicit pentru luatul masurilor!
@Adina: respect niste reguli simple – fara paine, dulciuri, fructe dupa ora 18, fara cartofi, fara orez, mazare, alte radacinoase. Gustarile mele sunt jumatate de patratel de ciocolata neagra cu o cafea langa, desigur sau 10-15 gr de migdale, caju ori alte nuci. Ma straduiesc sa nu mananc dupa 20 decat maaaxim o mini-urda sau un pahar cu lapte. In rest, salate, carne slaba pe gratar, pesti multi si miscare aproape in fiecare zi de o vreme. N-am niciun regim anume. Doar o ambitie mare.
@Ralucutza: bravoooo, ma bucur pentru tine ca si cum m-as bucura pentru mine! iti tin pumnii pentru la toamna!
@Ioana: iti doresc sa se intample cat de curand! si apoi sa vina altii si mai mici! hai ca se poate 🙂
@BlackCat: of, mai e pana la savurat victoria cea mare. ma consolez si eu cu d-astea mai mititele si merg mai departe. am de ales? 🙂
@Cornelia: felicitari! iti doresc sa ne scrii in curand ca nu o mai poti purta de larga ce iti e! bafta si tie.
felicitari din toata inima , scumpa Poftcioasa!
tine-o tot asa! <3
Spune-mi te rog daca ai vreo restrictie in ceea ce priveste lactatele…daca te limitezi la o anumita cantitate…sau daca nu mananci peste un anumit nivel de grasime. Siiii….carne? orice fel?
Bravo inca o data. Tine-o tot asa!!
Multumesc,pofticioaso!As vrea sa va scriu in curand si sa va spun nu ca nu mai pot purta bluza respectiva de larga ce-mi e,ci ca va trebui sa-mi schimb intreaga garderoba…JOS KG!