Bine v-am regasit, dupa atata amar de vreme in care treburi felurite si deloc placute au tras de mine din toate partile. Mi-a fost peste mana sa scriu, asa cum mi-a fost tot mai greu (pana cand a devenit imposibil) sa-mi urmez drumul alimentar cumpatat. Cand ti se aglomereaza toate pe cap si mai poposesti si in locuri „ispitoresti”, uiti tragedia de pe cantar si te minti cu glasul dulce al mintii ca le-oi rezolva tu pe toate cand te vei calma. Ei, acum s-a petrecut calmatul asa ca astept cu interes cumpatatul.

Daca am invatat ceva in toata perioada asta in care am tot trait cu impresia ca voi incepe sa slabesc acusica, am invatat ca picatul in capcana lui „imediat, imediat ma apuc, maine, luni, sambata cand merg la piata” este cel mai mare rau pe care ni-l putem face.

29a0b3103ae702af8302e4fb20d9c7eb

Am mai invatat – si asta va spun acum, traind chiar in aceste clipe senzatia – ca daca treci de primele zile de dupa dezmat fara sa asculti de vocile din capul tau care urla dupa baclavale si kebab (am fost la Istanbul de ziua mea, aniversarea a trecut, poftele au ramas), atunci glasurile imaginare se vor stinge de neascultare si suparare. Si am mai invatat ca trebuie sa faci pe necuratu’ in 4 sa ai mereu cate ceva decent de mancare in preajma ta in primele zile de intoarcere la papa de sculptat talia, caci altfel va fi jale. (ieri aproape m-am infipt intr-un fast-food, lihnita si lipsita de variante bune la indemana fiind)

Fireste ca sunt dezamagita de mine ca m-am dus cu zaharelul de atata amar de vreme (din ianuarie), iar acum nu doar ca nu ma urc cu drag pe cantar, dar il si ocolesc de frica. Dar mi-am dat seama ca daca o sa ma mai culcusesc in stratul gros de dezamagire doar o sa inrautatesc lucrurile. Sunt in ziua doi de curatenie culinara, mi-e tare tare greu, dar merg (a se citi ma rostogolesc) mai departe. Pentru ca pot si pentru ca VREAU.

P.S: Tare v-am mai dus dorul.

P.S 2: Bucurati-va de soare, iesiti la miscare.

P.S 3: Cine are vesti bune, este rugat sa le treaca la comentarii – avem nevoie si de nitel optimism aici 🙂