Unii stiti, si m-ati certat deja in particular, pe emailuri sau pe contul de Facebook, altii poate doar banuiati din textele mele in care marturiseam ca am pacatuit culinar. M-am ingrasat mult de cand am ajuns din Romania in Statele Unite. Mult, mult de tot. Nepermis de mult pentru cineva care a invatat lectia stilului de viata sanatos de la francezi si care stie prea bine ca americanul vinde otrava impachetata colorat si cu o eticheta pe care scrie „mancare”.

Dar nu despre porcosenia mea vreau sa vorbim acum, ci despre eforturile mele zadarnice de a relua cura de slabire. In ultimele saptamani, ingrijorata de nasturii care nu se mai inchid, am incercat sa ma intorc pe calea cea dreapta, dar nu reusesc sub niciun chip sa trec de cel mult 5 zile de mancat corect. In seara zilei 5 sau in dimineata zilei 6 sunt cu coltii infipti in tampenii. Si cred ca am gasit explicatia. De altfel, o greseala frecventa in materie de dieta, pe care sunt convinsa ca ati facut-o cel putin o data. Mi-am negat prea multe. Da, da, da, ati auzit bine. Am crezut ca pot trece dintr-o perioada de halit enorm la o perioada in care se renunt si la paine si la zahar si la lactate si la carne si la oua in acelasi timp. Si daca se poate fara carbohidrati si numai cu grasimi bune si sanatoase. Un regim de habotnic, cum ar veni. Evident ca nu are cum sa functioneze asa ceva hocus-pocus. Asa cum rareori functioneaza ok si pe termen lung dietele cu nume ciudate sau prietenoase pe care le citim prin reviste lucioase, prin tabloide, pe internetul cel plin cu de toate.

Cea mai potrivita dieta din lumea intreaga pentru mine nu este nici Montignac, nici Pantagruel, nici dieta lui Teo Trandafir sau a lui Teo Gladiola. Este dieta cu care corpul meu este cel mai fericit, se intelege cel mai bine si pe care o accepta din fiecare fibrisoara a lui. Pot eu sa citesc ca branza e moarte curata conform unora, daca este marea pasiune a vietii mele culinare, nu este o idee buna sa o tai complet. Voi tanji dupa ea si voi scapa iar necontrolat in frigider pentru ca m-am infranat prea tare. Oul te poate slabi pe tine, dar mie imi poate pica rau, cerealele sunt de neconceput pentru stomacul lui sensibil, dar pe mine ma energizeaza grozav si ma fac sa ma simt minunat.

Ce incerc sa spun este: luati toate dietele pamantului, cititi-le, nu zice nimeni sa nu va documentati, dar la final, alegeti un stil de alimentatie care, asemeni titlului, va vine manusa. Dieta asta este singura cu sanse reale de reusita. Singura. N-am dreptate?