• Aseara, in timp ce alergam, pofteam…gutuie. Nu mi s-a mai intamplat asta de foarte, foarte, foarte mult timp – sa mi se face pofta de ceva ce nu are zahar, creme si alte chestiuni care te umplu de gust bun si te golesc de sanatate. Ajunsa acasa, m-am infipt intr-o gutuie care ma astepta cuminte pe bar. Ce bun!
  • Am slabit la fata si, parca, putin de tot in rest. Cantarul – pe care l-am consultat, desi am spus ca am sa ma cocot pe el cel mult o data la 14 zile – nu-mi arata aproape nicio diferenta intre greutatea de acum si cea de la inceputul saptamanii trecute cand am pus piciorul in prag (a 897.654 oara) si am zis sa nu mai mananc toate nenoroceniile pamantului. Oricum, nu mai cad in capcana lui Vaaai, n-am slabit deloc, degeaba nu mananc aia aia aia, mai bine ma infrupt e acelasi lucru. Nu. Stiu ca, in curand, voi vedea si rezultate mai palpabile.

adevarat!

  • Painea s-a lipit de meniul meu ca un abtibild, dar nici nu ma incumet momentan sa o dau jos. Am taiat zahar, prajeli, alimente grasoase (alea rele, nu alea bune) si nu mi-a mai ramas decat ea. Poate ca doar folosesc scuza asta ca sa mai pun inca o seara si inca o seara si inca o seara niste faina integrala in masina.
  • Incredibil cum isi aminteste el corpusorul cate putea face inainte – sportiv vorbind. Daca sambata abia am reusit sa alerg 2:48, ieri am coborat zambind de pe banda dupa 20 de minute. V-am mai spus asta, dar merit laude, zau de nu.
  • Sunt mai plina de energie, oleaca mai multumita cand ma uit in oglinda si mai grabita cand merg spre sala de sport caci stiu ca voi pleca de acolo ca plutind pe un norisor de bine. Daca mi-as mai si gasi timp de gatit si cumparaturi bune de tot, as fi un om fericitissim.