legatura dieta-meteo

Mi s-a tot spus ca eu sunt categoric o persoana meteo-dependenta. Adicatelea, trebuie sa fie soarele sus pe cer de o putere considerabila ca eu sa fac si sa dreg si sa realizez lucruri. In aceasta dimineata, de pilda, voiam sa va scriu despre inceputul insorito-minunat de saptamana si sa va indemn sa nu lasati aceasta zi splendida sa va scape printre degetele traiului sanatos si voios asa cum, probabil, s-au strecurat o sumedenie din noiembrie incoace.

Apoi m-am gandit „ce prostie…” Sa astepti niste raze de soare si sa le iei ca pretext ca din cauza ca au lipsit ele n-ai putut tu sa te desfasori sportiv vorbind sau chiar sa mergi pe drumul cuminteniei/curateniei culinare. Caci da, am auzit si asta „iarna ma face sa mananc tampenii”. Ce scuze-zuze mai inventam si noi oamenii cand nu ne e de facut ceva.

„Sa vina primavara sa ma apuc de mancat sanatos” a devenit un fel de „de luni incep dieta”. Acum, pana   spre septembrie o sa tot auzim de strategii de subtiat si alte planuri mai mult sau mai putin echilibrate. Dupa care, prin octombrie, ne vom face iar ca ploua (chiar daca si la propriu va fi asa) si vom amana momentul deciziilor bune pentru nutritie si miscare cam spre martie asa.

Ma bucur de ziua asta, dar nu vreau sa v-o mai prezint ca o sansa grozava de a sari din papucii iernii in cei de sala, de a va scutura de 2,3,8,19 kilograme, de a muta muntii personali din loc pentru ca dupa cateva luni sa va uitati la ei, chipurile neputiciosi, cand se tarasc la loc. Pana la urma, nici ploaia rapaitoare, nici ninsoarea – uneori sacaitoare – nu aduc cu ele din cer felii de tort sau cartofi prajiti.

NOI trebuie sa ne schimbam. Nu anotimpurile.