Pot spune multe lucruri rele despre francezi dupa aproape 3 saptamani pe taramurile lor, dar nu ca nu traiesc sanatos. Dolofanii-dolofani sunt extrem de rari, lumea are in farfurii pe la terase/bistrouri mai mult legume, salate, pesti si fructe „maritime”, iar pe faleza de aici din Nisa, unde ma gasesc, se intampla deseori sa fie trafic mai intens pe pista alergatorilor decat pe strada cu masini.
Apoi, toate reclamele la „MecDonald” sau alte refrigeraturi gata de aruncat in tigaia incinsa au obligatoriu inscriptionat pe imaginea de final un text: www.mangerbouger.fr, programul national de nutritie. La fel cartile de gatit, care dupa ce iti dau reteta plina de de toate iti scriu la final cu ce ar trebui sa o mananci (legume, fructe), ca sa nu iti dauneze atat de tare. Orasele sunt pline-pline de centre de inchiriat biciclete, centre ale primariilor, iar piste – cat vezi cu ochii.
Dar sa revenim un pic la programul national de nutritie si la pagina lui de internet mangerbouger.fr. Ma asteptam la ceva gri, cu putine optiune si informatii plicticoase de tipul „Ana TREBUIE sa aiba mere”. Ce vreti? Doar vin din Romania, tara in care ne-am cacait atata (scuzati expresia) sa introducem niste fructe in scoli, si cand am plecat eu abia daca intrasera cateva institutii in program. Romania care te indeamna la jogging extrem alaturi de Patrocle & Azorel, te provoaca la concursul „cine reuseste sa ocoleasca toate gropile din astfel si sa nu zaca la urgente dupa un mers cu bicicleta”, te lasa in plata Domnului in privinta alimentelor de care nu se ingrijeste prea tare (spre deloc).
Ei, site-ul francezilor, e viu colorat, plin de retete, sfaturi, repere (cica ar fi 9 repere in viziunea nutritionistilor francezi, printre care cel putin 5 fructe si legum si 3 produse lactate pe zi) si informatii (inclusiv idei de ce sa mananci luni, marti, miercuri…) care te prind cel putin cateva minute si care te pun pe ganduri. Nu ridic statui: au si francezii bubele lor si in acest domeniu, dar se misca ceva. Ceva mai mult decat un simplu „mangerbouger” (traducere: a manca a te misca).
Daca aveti un minut, accesati pagina autoritatilor ingrijorate de grasime & relele ei, chiar de stiti, chiar de nu stiti franceza, o sa va faca o impresie.
Manger mult, bouger putin… cam asta ne caracterizeaza 🙁
Eu as spune chiar „bouger deloc”. Nu stiu cat conteaza pentru francezi programelul asta national de nutritie – mie mi-a sarit in ochi de cum am venit, din moment ce TOATE reclamele la alimente nu tocmai sanatoase sunt obligate sa puna si numele siteului undeva – insa ei chiar respecta regula asta: daca vrei sa mananci, apai trebuie sa te si misti, mon frere.
La noi trebuie sa se descurce fiecare dupa cat il duce mintea.. sau nu. Hai sa privim ce se intampla in spitale, oare mai conteaza ce si cum mancam?!? Doar daca din constructia unui site se pot sustrage niste sume… uriase of course… Trist.
Ina, e intr-adevar foarte, foarte trist.
Eu nu plang lipsa unui site, plang lipsa unei strategii si existenta unei mentalitati care ne duce incet si sigur la groapa.