Nota bene: cand vorbesc despre dieta, nu vorbesc despre un regim strict, calculat la miligram sau recomandat de cineva, vorbesc despre un stil de viata sanatos si echilibrat la care tind.

Astazi am fost in picioare la 7, la 8 si un pic ieseam val-vartej pe usa si mai intram cam acum, cand ceasul da sa bata de 16 ori. Zi plina, singura masa pe la 8, restul o cafea, doua caise uscate si doua prune rontaite pe apucate, se face ora 15 pe nesimtite. Si, ca de multe alte dati, ajung pe marginea prapastiei dietetice. Ajung fata in fata principalului motiv din lumea asta larga pentru care dau cu piciorul in ea de dieta – masa intarziata=foame necontrolata in care ai manca orice. Iar eu daca n-am ceva sa mananc rapid cand ma ia foamea (in special in prima saptamana post dezmat culinar) mai am un pic si ma urc pe pereti – peretii casutei de turta dulce.

tumblr_mewhskTMKu1qi5z9uo1_500

Si unde nu va imaginati ca am inceput parca sa adulmec pufuleti imaginari (cu aroma de alune) si sa ma gandesc ce fast-food ar fi prin apropriere. Parsive sunt momentele astea si, spune-se, ca nu le putem controla decat cu gustari inteligente. Ei, as! Pai, vorba cantecului, mi-a daruit cineva o portocala, dar credeti ca am mancat-o? Nu, eu eram pe ideea mea fixa ca e ora 15 si de la 8 n-am mancat o masa ca lumea, iar mintea ma tragea numai spre prostii.

Din fericire, in urmatoarele 10 minute am ajuns in fata unui bufet suedez din care, pana la urma, n-am ales decat niste legume fierte si niste peste la gratar. Si le-am inghitit aproape pe nemestecate. Daca nu exista acel bufet in viata mea, probabil ca acum tastatura de pe care va scriu ar fi fost manjita de pufuleti alunosi.

Concluzie: NU ignorati orele meselor, nu puneti mereu si mereu alte lucruri mai presus de masa, desi va e foame. Vine un moment cand nici macar gustarile nu va mai pot scoate din ghearele poftelor rele. Si e pacat.