America marcheaza astazi o sarbatoare care mie personal imi place mult de tot – mult mai mult decat Halloweenul si cumatrul Valentin. Thanksgiving – Ziua Recunostintei – Ziua in care spunem multumesc. Imi place ideea unei zile in care sa ne oprim din toata nebunia vietii anului 2012 si sa ne gandim la multumiri, imi place ideea unei mese care sa adune toate rudele si prietenii si dragii (pe langa masa de Craciun). Pur si simplu imi place.

Si uite asa m-am gandit ca astazi sa fac o lista de multumescuri, legate de viata mea dietetica, de toate curele tinute, de toate bunatatile gustate (si apoi, cel mai probabil, regretate) de toti oamenii minunati intalniti prin lumea asta a siluetelor pierdute si regasite (sau nu).

Asadar, ca la Oscar: 

le multumesc bunicilor mele dragi, pentru ca m-ati super rasfatat culinar in copilarie adolescenta, nu am strop de regret pentru asta, imi pare doar rau ca eu nu voi putea sa imi alint copilul/ii asa, nu sunt foarte iscusita in bucatarie, gena nu cred ca s-a transmis 🙂

ii multumesc Nicoletei, o draga prietena, fosta colega de gimnaziu, care, acum 100 de ani, m-a tarat dupa ea intr-o dupa-amiaza plictisitoare dintr-o Craiova si mai plictisitoare si m-a initiat in ceea ce lumea numeste „sala”. Atunci, in subsolul unei case ce statea sa se prabuseasca peste noi, am descoperit si savurat prima mea ora de aerobic. Si ce mi-a mai placut!

le multumesc colegelor mele de la revista „Ce se intampla, doctore?” alaturi de care scriu de 7 ani si alaturi de care am invatat atatea si atatea din lumea nutritiei si nu numai. au crezut in Jurnalul Pofticioasei si le sunt foarte recunoscatoare.

ii multumesc sotului meu, care imi indura toate mofturile la cumparaturi – aia nu e buna, are nu stiu ce substanta periculoasa, are 300 de E-uri pe inghititura, aia nu e suficient de light, aia nu e suficient de verde, aia e dubios de rosie, dintr-aia am mancat acum 2 saptamani nu mai vreau…

le multumesc celor care au gandit si inventat sala Espace Welness din Nisa, Franta. a fost si sunt convinsa ca va ramane sala vietii mele. ii multumesc lui Mathieu, care saracul nu poate citi blogul asta, care pare in chineza pentru el, pentru orele splendide de step, si lui Nelly, care m-a facut sa ma indragostesc de body-attack.

ii multumesc in mod cu totul special inventatorului spinningului. cunoscatorii stiu de ce. la fel, ii sunt recunoscatoare celui care s-a gandit la banda de alergat.

le multumesc taranilor romani (aia autentici) pentru pietele pline si colorate (ultima oara cand am fost eu in Romania mai existau, nu stiu acum) in care cand intru nu-mi pare deloc rau ca mananc dietetico-curat. e mai frumos ca in cofetarii.

le multumesc responsabililor de la H&M care nu au deloc notiunea numerelor corecte la haine si ma fac sa ma plang ca XS-ul imi este mare. va iubesc! i love you! Jag dlskar dig! (in suedeza, ca doar de acolo vine compania)

le multumesc celor care s-au gandit ca pe lumea asta ar fi bine si frumos sa existe: miere, unt de arahide, branza (parmezan, cas romanesc, telemea veche de oaie, mozzarella), blender (ce m-as face fara el), cafea, rucola, dovleac, salata de rosii, sushi, nuci etc etc etc

le multumesc tuturor prietenilor mei care imi suporta fitele in restaurante, care imi asculta pledoariile despre hrana sanatoasa si care au incredere ca, intr-o zi, o sa fiu si eu multumita de talia mea.

va multumesc voua, care popositi pe blogul meu, care zambiti la aventurile mele, care ma imbarbatati, ma mustrati, ma laudati.

si, cum multumescurile nu ingrasa, va invit sa completati la comentarii, multumirile voastre pentru diversi oameni/diverse lucruri.