Imi asum ca textul de astazi imi va pune in cap cam 78% dintre populatia cititoare, daca nu chiar mai mult, dar vreau sa va marturisesc ce am simtit ca mi-a daunat imens la cap si la cantar in toata calatoria aceasta cu peripetii dolofane. Cred ca, in buna masura, numaratul obsesiv al caloriilor m-a facut ceea ce sunt astazi. Adica o Pofticioasa-sefa inca luptandu-se pentru talia ei cu demonii grasuni.
Si cum ziceam ca imi veti sari in cap, mentionez din alt cap, capul locului, ca stiu exemple laudabile de siluete sculpatate ale unor fete care si trezite noaptea stiu sa spuna ce total caloric au inghitit la micul dejun. Le respect si le felicit pentru evolutia pozitiva si incapatanarea de a nu lasa fraielele caloriilor jos. Dar strategia asta pur si simplu nu e stilul meu.
Nu zic acum ca mananc cu nemiluita fara sa am habar ce aliment e mai bogat in calorii si ce aliment e mai recomandat. Nu le torn in mine cu sacii, pentru ca mai apoi sa ma vait pe la toate colturile ca eu nu slabesc. Nu ma amagesc ca daca mananc ceva hipercaloric voi scapa de acest cojoc osanzos. Nu, nu, nu. Cunosc toate dedesubturile calorice, stiu regulile, am idee ce, cum si cand.
Acum spun doar ca eu am simtit ca incet alunec pe o panta aproape obsesiva a numaratului si adunatului si contabilizatului. Mesele mele nu mai erau momente in care sa savurez mancaruri sau sa ma bucur de niste alimente benefice mie. Devenisera concursuri de matematica. Felurile servite nu mai erau „yummmyyy!” sau bune pentru sanatate. Erau cifre mari sau mici intr-un total care ajunsese sa-mi controleze viata. Eram ca un robot care nu mai simtea gusturi, ci vedea automat valori calorice si le calcula neincetat. Bucuria ajunsese sa insemne un total mic al zilei. Si, desi incercam sa-mi gasesc echilibrul si sa nu-i mai dau mancarii un rol prea mare pentru ea in viata mea, exact asta faceam.
Repet, sunt oameni extrem de impliniti de acest mod de tinut in frau alimentatia. Si ii aplaud cu palmele mele plinute. Asa cum sunt, insa, si oameni, ca mine, in cazul carora obsesia asta a cifrelor alimentare s-a intors impotriva lor si le-a facut mai mult rau decat bine. Voi in ce tabara sunteti, dragilor?
hmmmm…eu sunt in tabara….din mijloc :)..deoarece am avut succes cu numaratul obsesiv al caloriilor(doooooooo
ar 800kcal imi permiteam pe zi….ma rog…aveam si vreo 20 de anisori)…reusind sa scap de 25 de kg in vreo 6-5 luni ,insa…acum…incerc sa numai practic sportul asta fiindca ,cum ai spus si tu…nu e fun..deloc :)mai ales ca pofticioasa voi fi mereu si mancarurile oricat de light sunt ele…merita..merita savurate,pentru satisfactia noastra desigur!
Practicat pentru o perioada indelungata de timp numaratul caloriilor poate deveni extrem de stresant, frustrant chiar, de aceea cred ca cel mai bine e sa ai o idee aproximativa, in mare a ceea ce mananci intr-o zi, din punct de vedere caloric.
Cred ca mancarea sanatoasa, fara excese si ea, iti echilibreaza organismul si iti pemite sa atingi si menti o greutate potrivita. Daca reusesti, desigur, sa ramai pe drumul cel bun cu mancatul sanatos:))
Fa un compromis! Imagineaza-ti ca lucrurile light si sanatoase (think fructe, legume, iaurt slab, lapte, etc) nu au calorii. Numara caloriile atunci cand iti iei o prajitura, de exemplu. π
Nu te supara pe mine (nu am nicio intetie de rautate), doar ca te citesc de mult. Si ai posturi in care dai sfaturi (bune, de altfel), pe care insa tu NU le pui in practica, prin urmare iti scade orice fel de credibilitate. Te-am vazut pe blogul Ralucutei si esti mult mai plinuta decat imi imaginam eu, sa fiu sincera. Eu am slabit 14 kg, am ajuns exact cum imi doresc, si de 7 luni ma mentin. Nu pot sa inteleg de ce iti este asa greu, si cum, mai exact, ajungi tu sa cedezi in asemenea maniere urate.
Oricum, iti doresc bafta. Viata e prea scurta ca sa ai kg in plus.
Roxana.
Portii mici, mancare cat mai aproape de forma ei naturala, mai putin zahar, mai putini carbohidrati, mers la sala. Si functioneaza.
Numaratul caloriilor este contraproductiv si pentru mine. Stiu ca oricum nu ma pot abtine de la dulciuri, deci mi-am inventat o regula cu care sa ma pacalesc: daca reusesc sa nu mananc dulce o saptamana, in weekend ma premiez cu o bucata de prajitura.
Spor si mult succes!
Ah, si citeste asta daca ai chef, s-ar putea sa-ti placa:
http://meloukhia.net/2013/06/eating_as_performance_of_moral_superiority.html
La mine a mers de minune. Am slabit 18kg si acum sunt ca-n liceu. Da, devine obsesiv si nu te mai bucuri de mancare la fel de mult, dar oamenii slabi oricum nu se bucura la fel. Ma uit la prietenul meu slab pentru care mancarea e combustibil si atat. Foarte rar are pofte si mananca doar de foame, nu de stres/plictiseala… Poate ca ar trebui sa ne uitam la oamenii slabi din jur si sa le urmam comportamentul alimentar in loc sa dam vina pe soarta/metabolism/ovare sau mai stiu eu ce.
Inca n-am ajuns la nivelul de comportament de om slab, asa ca stau sa numar calorii si sa fac sport pentru ca nu vreau sa ma mai dolofanesc niciodata. Am vazut cum e, m-am lamurit ca nu e bine si ca viata e mult mai frumoasa cu -18kg, mai ales pentru un om complexat din orice
Roxa, eu zic sa nu mai citesti ca n-ai inteles nimic! π
ooo…numaratul caloriilor clar nu este de mine. Sau sa tin un regim gen: la ora 10 juma de ardei cu o lingurita de brinza vaci. Maniera asta de a face aceste lucruri pur si simplu nu este pt mine. Dupa multi ani de chin am inteles asta si mi-am cautat dieta potrivita pt mine, fara ore fixate in cuie, fara numarat de calorii, de fapt asta m-a ajutat enorm la bibilica atunci cind am citit „poti minca oricit, oricind, orice..din lista de permise”. Pur si simplu nu a mai contat ca lista de permise este destul de micuta si zau ca m-a motivat pe parcurusul unui an intreg, si am si slabit 26 kile. De la Craciun incoa insa lista mea s-a tot lungit si lungit, iar mesajul magic cu orice, oricind si oricit a ramas, ceea ce se si vede. Multumesc de postare chiar m-ai ajutat sa imi dau seama de ce „fataaaaah dar eu maninc ca si inainte dar ma cam ingras si nu pricep de ce”. Uite ca pricepui repede daca am vrut! ti pup
Daca nu era pofticioasa pofticioasa, nu era nici rubrica mea indragita si nici blogu asta si pana la urma suntem toti niste pofticiosi ca altfel n-am avea ce cauta aici π
Eu am invatat ca alimentele raw-vegan nu trebuiesc cantarite sau masurate in calorii (how cool is that?). La restul alimentelor trebuie sa avem grija cat mancam, dar la fel de important e cum le combinam si cat de des mancam.
Roxa , tocmai asta o si face speciala pe pofti ca este om ca noi si are pofte . „Modele” sunt multe si nutritionisti si sportivi si doctori dar pofti este prietena noastra „umana” care ne intelege si trece si ea prin aceleasi greutati ca noi. Sper din suflet ca pofti sa slabeasca pentru ca asta imi doresc si mie dar noi o iubim oricum , neconditionat pentru ca ne face fiecare zi mai frumoasa!
Si in legatura cu numaratul caloriilor mi s-a parut destul de greu, am avut si eu o perioada asa dar intr-adevar nu ma mai bucuram de nimic pentru ca numaram mereu π .
P.S pofti sa ne scrii mai mult π
Eu sunt de aceeasi parere cu Roxa… e aiurea sa scrii despre ce nu ai face tu legat de slabit.. din moment ce nu faci oricum nimic… ai ff multe kile in plus.. si nu gasesti.. se pare.. nimic care sa functioneze si pt tine.. Pe de alta parte, eu am slabit 20 kile numarand caloriile .. si ma si mentin aici de 1 an… si e mai putin obsesiv numaratul meu de calorii decat articolele tale obsesive despre cum nu mai poti tu de pofta se nush ce.. etc… Pt mine una functioneaza perfect numaratul.. nu-mi ia nimic din pofta de mancare!! Sper din suflet sa gasesti ceva care sa te ajute si pe tine.. si sa fii cum te stiam eu anul trecut..
Pofticioasa e un om frumos orice ati zice. De la teorie la practica e cale lunga si din articolul precedent se vede ca e pe drumul cel bun. Eu zic s-o incurajam, asa cum face si ea cu noi si sa-i tinem pumnii sa se stabilizeze si sa iasa din yo-yo.
Dupa ce ai reusit sa slabesti e foarte usor sa cazi in pacatul de a-i judeca pe altii(si eu o fac) si sa nu mai poti sa intelegi cat de greu e. Devenim ca fostii fumatori care tin prelegeri si pe care ii deranjeaza la nas orice iz de tigara. Haideti sa incercam sa ne aducem aminte cat de greu a fost si ce efort de vointa am facut, dar mai ales cat timp ne-am zbatut in situatia de om rotund pana sa incepem sa facem ceva.
Sa arunci cu vorbe rautacioase este foarte usor si sa judeci pe celalalt este sport national se pare. Da sunt de acord, numaratul caloriilor … pe termen lung are efecte negative (si o spun din experienta). Iti numeri in fiecare zi nu mai mult de 1000-1200 de calorii ca apoi sa ai o zi pe saptamana in care infuleci ca apucatul/apucata (cam asta e dieta, de principiu, scrisa si rescrisa). Nu asta este echilibrul si calea spre o alimentatie echilibrata. E corect, asa cum spune si Pofti, sa ai habar de ce e hipo, respectiv hipercaloric, sa stii ce si cat mananci. Dar mai mult conteaza cum mananci, cand mananci si CE mananci. 300 de calorii goale dintr-o inghetata nu echivaleaza cu 300 de calorii pline cu nutrienti dintr-o salata. Si nu am spus-o eu, ci fiecare nutritionist cu cap pe care l-am intalnit.
Numaratul caloriilor are sens pentru anumite categorii de persoane. Pentru oamenii care activeaza in spoturi estetice, cum sunt culturistii, care doresc sa isi scada procentul de grasime sub nivelul de sanatate si sa o faca cu o pierdere de masa musculara cat mai mica. Atunci acest mod este aproape singurul posibil pentru a mentine deficitul caloric in limite foarte precise.
Numaratul caloriilor are sens pentru oamenii care si-au dezechilibrat senzorii de satietate (balanta hormonala stricata, diabetici etc.) si nu mai primesc semnale corecte de la organism, cand e timpul sa se opreasca din mancat
De asemenea are sens pentru cineva care vrea sa ia in greutate si sustine ca manaca mult si el tot slab este. Aici mi se pare o unealta foarte necesara.
De asemenea are sens pentru perioade scurte de timp cand iti schimbi drastic stilul alimentar, pentru a nu ajunge sa manaci prea putin (sub 1000 de calori ca si adult e o mare problema) sau prea mult (aviz amatorilor de diete ketogenice sau proteice).
Cu alte cuvinte este o unealta foarte utila in anumite momente dar ca orice lucru bun, excesul duce la obsesii si dauneaza.
Pentru o persoana care mananca sanatos si face miscare, avand ca obiective o compozitie corporala buna, numaratul caloriilor este doar o corvoada sau o modalitate de diagnostic pentru atunci cand nu intelegi ce nu merge.
Dar ce discutii aprinse a starnit postarea de astazi! Profit de acest text ca sa le spun, chiar sa ii rog, pe cititorii care simt ca nu inteleg articolele mele sau pur si simplu ca nu se regasesc in ele sa nu mai intre pe acest site. Multumesc.
Eu nu numar caloriile obsesiv , insa le am in vedere !
Mananc cat se poate de natural, fac sport , consider ca daca vrei cu adevarat sa slabesti si sa te mentii intr-o forma decenta, SE POATE CU VOINTA SI DISCIPLINA!
Disciplina ,mama ei de disciplina fetelor..asta mi-a schimbat mie viata! Faci lucruri cu constiinciozitate chiar daca uneori nu doresti, insa le faci spre binele tau ( SPORT)!
Eu sunt mamica si mai si lucrez…deci eu pot spune ca nu am timp, insa nu exista asa ceva..exista timp pentru toate MAI ALES PT CORPUL SI MINTEA NOASTRA!
Succes π
Gagici, eu nu am spus ca nu mi place de pofti ca OM! Ca n-are treaba. Eu am spus doar ca e penibil sa intri aici pt motivatie – ca asa incepuse-, ca apoi sa se transforme in jeleala publica si demotivare totala.
Astea ca nu pot, am pofte, ma doare ficatu’, nu am adidasi de alergat, ma lasa rece. Eu imi conving mintea sa faca orice. Am convins-o sa slabeasca 14, nu vad de ce n-ar mai slabi inca 2.
Inca o data, nu am intentionat sa fiu rea, am emis o parere (cred eu)pertinenta si nicicum vulgara sau urata!
O seara frumoasa!
Piiiiiiiiisiiiiiiiii……. Cum cant eu lui copchi’… Nu te supara, ca nu e bineeeeeeeee…… Deci 1. lume multa, oameni putini. 2. nu poooooot sa numar calorii, nu pot si pace. Asa in general cred ca e buna masura, cate putin din toate. Nu cred ca o sa ma abtin prea curand de la o prajitura buna! Nu. Te pup! Uite ca de ceva timp nu am mai comentat, si acu’ tare as mai cotcodaci dc timp as avea!
pofticioaso si eu te sustin …acelas lucru mi se intampla si mie …. eu mai am de lucrat cu obsesia asta ……. numaratul caloriilor ma obsedeaza si constietizez ca.mi face rau …dar cum sa mai scap de el ? …. u cum ai reusit ? tare rau ma regasesc in fiecare cuvintel postat π
ps : daca poti ajuta.ma cu un sfat ! π
Pe mine ma ajuta numaratul caloriilor insa nu pot sa stau sa le adun cu pixul, o chiftea cu o sardea ca nu am rabdare. Uneori, imi bag ce mananc in ziua respectiva pe un fel de calculator de calorii online (Sparkpeople) si gata. Dar nu pot sa fac asta zilnic, nu am chef, nu am timp, mai uit etc. O fac asa…orientativ, ca sa nu sar de x calorii sau sa nu mananc sub y calorii/zi. Si o fac o perioada, dupa care iar uit sau pur si simplu nu mai am chef, nu mai am nevoie etc.
Succes Pofty (cu Y!) si nu te lasa! Bravo pentru scaderea la cantar din ultimul timp.
Buna Pofti.Nici eu nu le numar,nici nu vreau si nici n-am chef.Mai bine pap sanatos si cumpatat.In sensul ca daca pap o salata cu carne pe frill,imi fac fix jumate de piept de pui mic,feliute si mananc vreo 2,maxim 3,iar salata e una medie nu ditamai castronul,desi la salata sunt sigura ca e cam la liber π Incerc sa mananc cu bun simt,ca sa spun asa.Si functioneaza.Uite acus iti trimit poza cu pantalonii rosii pe net!Ii multumesc si Ralucutei ca m-a incurajat mult si sfatuit si uite ca a venit si ziua in care am imbracat pantalonii rosii marimea 28 in care nu am crezut ca voi intra ever!!! :*
Grill*scuzati greselile,am un pitic care imi da tarcoale si isi baga gherutele pe-aici π