O mare revelatie a acestui stil de viata sanatos (vedeti, nu-i mai zic dieta) inceput la final de februarie a fost cu cat de mult mai putin ma pot satura si cata mancare infulecam pur si simplu inainte, fara ca organismul sa aiba vreun folos de ea, si sa mi-o depoziteze apoi in locuri-cheie. Ia, ganditi-va nitel ce megaultragigahiperextra portii de mancare consumam.
Mie imi vine in primul rand in minte America, unde am primit intr-un restaurant un burger din care se puteau satura 3 oameni, iar magazinele nu au promotii cu 1+1, ci 10 plus 1. Si Franta s-a prostit, din portiile minuscule a facut unele babane. De restaurantele romanesti nu mai vorbesc – cand vine ciolanul ala pe varza e nevoie de trei bucatari sa tina platoul. In aceeasi categorie intra si bunica mea, cea mai grozava bucatareasca din partea aia a Europei, care cand aude ca vin acasa se pregateste sa imi faca nunta, parca. Oala cu peste 100 de sarmale bolboroseste, trei feluri de prajituri asteapta cuminti in camara, friptane de cel putin 2 animale/pasari/aratari umplu curtea cu miros delicios.
Va mai intreb o data – voi realizati cat de mare e cantitatea de mancare pe care o inghitim? Si, credeti-ma, nu avem nevoie de toata. Eu traiesc bine-mersi cu in jur de 1000 de calorii pe zi, plus, minus 200, si respir, rad, alerg ca inainte, deci n-am murit. Ba chiar mi-e mult mai bine. Iar inainte sub 3000-4000 pe zi nici nu stateam la discutii. S-acum imi trebuie luni sa dau jos fiecare din zecile alea de mii de calorii inutile. Nu zic ca e bine ca mine, pentru ca adultul are nevoie de 2000 kcal blablabla, eu vreau sa mai slabesc, deci sunt caz special, dar va spun ca suta la suta se poate sa traim fericiti si fara catralioane de calorii pe capul nostru.
Va propun un experiment: incercati ca in saptamana ce vine sa taiati cate un sfert din portiile obisnuite. Atat, nu mai mult. Sa vedeti cum va simtiti si ce noutati are cantarul pentru voi. Devoram inexplicabil de mult in conditiile in care nu, nu avem un stomac cu 4 compartimente ca vacutele din cartile de zoologie.
Cata risipa de mancare, cata inconstienta din partea celor care au dublat, triplat sau inzecit portiile, cata naivitate din partea noastra sa credem ca nu au cu ce ne dauna. Mana sus cine crede ca marimea chiar conteaza in farfurie! Si mainile pe tastatura toata lumea sa dezbatem subiectul 🙂
Moi!!!Chiar trebuie sa fim atenti la portii…pe mine week-end-urile cu mancare facuta bunica ma ingrozesc!!!!Si dupa cum iti spuneam in comentariile anterioare,voila!,am si eu un pacat caloric:vreo 3 mici (da 3!) care au fost buni ce e drept (fara paine sau mustar) dar pentru care ma simt vinovata,pentru ca portia ar fi putut fi mai mica pentru a imi satisface pofta :I Deci de acum si in veci :)) :Atentie maxima la portii!:D
Azi dimineaţă am mâncat omletă dintr-un ou, o rosie şi puţină pâine. Ce vreau să spun este că înainte de 14 martie micul dejun arăta aşa: omletă din 4 ouă, multă pâine(cam jumătate de pâine).
Acum, cu micul dejun de astăzi, era ora 14 şi mie nu îmi era foame. Înainte, la 3 ore dupa micul dejun (vorba vine mic) îmi era o foame de mă termina.
Normal, că acum mă simt mai bine.
Dar ideea e că nu îmi dau seama cum am ajuns aşa. Cred că din ce mănânci din aia ai mai mânca şi nu mai poţi să te opreşti.
Orice învăţ are şi dezvăţ, doar trebuie să conştientizezi că ai în farfurie mult mai mult decat ai nevoie.
Draga Pofticioasa,
iti urmaresc blogul de ceva vreme si pot sa spun ca toate aventurile tale pe aceasta planeta a tentatiilor mi se par geniale. Sau cel putin, genial descrise. Abia acum am ales sa-ti scriu,data fiind tema pe care ai ales sa o abordezi in aceasta postare.
Ai mare dreptate ; in restaurante ,portiile de mancare par menite sa cauzeze un stop cardiac privirilor inocentilor(sau nu) consumatori. Dintotdeauna m-am ferit de restaurante,tocmai din aceasta cauza. Ma rog,era mai mult reflex,pentru ca,pana in urma cu cateva luni,aproximativ prin februarie(ca tine :D) ,cand am spus „Stop ! Nu se mai poate asa. Ceva nu e OK,trebuie sa slabesc.” , nu-mi prea pasa de portii,de ora,sau de altceva. Inconstienta in stare pura,stiu. Dar acum,de cand am pus piciorul in prag, am inceput sa consum mult mai putin. Si se vede :> Evident,mai am de lucrat,dar cateva kg s-au dus deja si altele promit sa le urmeze pe lunguuuuul drum al disparitiei.
Mmm….daca ai sti cat de vinovata ma simt 😐 Cu 3 minute inainte de a-i indica browserului meu adresa blogului tau, am terminat o inghetata pe care scrie ,mareee, 205 calorii. Stiu ca imaginea suna dezolant ; eu ,topind o inghetata,nereusind sa rezist poftei,si apoi plasandu-mi posteriorul pe scaunul de la computer ,sa scriu. Dar nu ! Asta as fi facut anul trecut pe vremea asta. Acum termin comentariul asta de 5 km si imi scot bicicleta din starea de inertie 🙂 As avea o intrebare..ce parere ai despre bicicleta ? E buna la ceva in procesul de slabit ?
@BlackCat: mici fara paine si mustar?!!!! who are you? :))))) bine ca ti-ai facut damblaua culinara. acum, dai inainte pe drumul cu portii de bun simt 🙂
@Ralucutza: ma regasesc perfect in comentariul tau. si eu pana in februarie parca mancam la micul dejun cat mananc acum intr-o zi. ce-am castigat? kile multe, risc de boli, lipsa de energie…
@Katherine: ma bucur mult ca mi-ai scris si ma inclin pentru aprecieri. felicitari pentru acel „STOP!” hotarat, dar si pentru sportul post-comentariu. eu iubesc mersul pe bicicleta, desi cum scriam intr-un text anterior l-am descoperit tarziu, abia anul trecut, la 29 de ani 🙂 si sigur ca ajuta la slabit, orice miscare facuta cu drag si spor ajuta. in sali exista chiar cursuri speciale de biking pentru super-picioare si sute de calorii arse. iti doresc bafta multa si mai astept vesti bune de la tine.
Sunt de acord cu, tine ca ar trebui sa ne reglam portiile si ca marea majoritatea manca mult prea mult pentru nevoile lor. Dar totusi sa nu spunem ca portiile de la restaurant sunt mari, nu cat timp nu facem si portii duble si le afisam in meniu.
Eu am o problema serioasa ca nu imi ajung. Ciolanul ala de care tin 3 bucatari si are 1,5 kg este fix cat trebuie sa fie, dar i-ar prinde bine ceva mai multa varza =)).
Shaorama aia mare care tinde sa devina medie ma sperie ingrozitor, ce sa fac sa manac doua deodata???
La pizza am noroc ca sotia nu prea termina una intreaga si pot sa completez de la ea.
Avem nevoie de un compromis, sa facem portii mari si mici. Chiar… nu e ciudat ca desi suntem atata de diferiti multe localuri ofera doar o singura varianta de portie?
Ps: inghetata de 200 cal? Singura ingetata pe care o recunosc este aia in cutie de 1 l.
@crossthelimit – Dumnezeule,nici vorba ! :)) Era un paharel de dimensiuni extrem de rezonabile ; cat un pahar de cafea de plastic. Dar anume m-am uitat pe eticheta si scria ceva gen „Pentru un pahar – 205 cal” . Bine,mai scriau si alte informatii nutritionale bla bla dar eu doar la asta m-am uitat. Inghetata in cutie de un litru…Doamne apara si pazeste ! Nici daca-mi pui un kalasnikov la tampla nu servesc asa ceva. E mult , dom’le , mult ! :))
Eu am mers într-un restaurant, în care poţi să îţi comanzi porţie mare sau mică. E în Bucureşti şi se cheamă ”La mama”
Acum eu am trecut în extrema cealaltă, dupa cum am observat, mănânc prea puţin.
deci concluzia:decat mult si prost(nesanatos) mai bine putin si bun!!
am crezut ca fac o criza cand am venit azi de la munca si nu am gasit tot ce lasaem eu scris pe lista de cumparaturi,adica spanac,rucola,mango,mere,salata !iar delicatese cirese,multe!!!!!!!!!!
@crossthelimit: America e de tine. Au aia niste portzionoaie acolo, sa te tii! Si bine ca ai pomenit tu inghetata aia la galeata, ca imediat dupa ce am citit mi s-a facut pofta si s-a ruinat dieta in acest uichend. te numesc vinovat :))
@Ralucutza: da, stiam si eu ca La mama au introdus asta cu portii mici-mari. Insa sunt printre putinii.
@Geta: ce bine suna lista ta de cumparaturi! desi o citesc cam vinovata acum…. am pacatuit rau in seara asta de sambata. am sa trag ponoasele.
Doamnelor la dieta (si domnilor care fac mult sport), mancatul nu trebuie sa devina un examen, o testare a vointei si a puterii de a rezista, ca o sfanta, in fata „ofertei”. Suntem programati genetic sa ne faca placere sa mancam, tine de supravietuirea speciei.
Daca ati mancat o inghetata, nu e o crima; mancati mai putin la urmatoarea masa si se echilibreaza. E adevarat ca nu toate caloriile sunt la fel (la modul in acre se asimileaza), dar sentimentele de vinovatie ruineaza dieta mai rau decat mancarea in sine.
Eu am slabit fara sport (stiu, nerecomandat), mancand si paine, si zahar, nedisociind alimentele etc. Grija mea principala a fost sa mentin portiile la nivelul optim si sa manac cat mai putin si dietetic seara. Si a functionat, m-am si mentinut, am fost si relaxata. Cu cat am tinut o cura mai incrancenata, cu atat mai putin am slabit.
Oricum, va doresc bafta, indiferent care e abordarea voastra 🙂
Flavia, ai perfecta dreptate in privinta mancarii si placerii si vinei care dauneaza. Acum realizez ca asta este prima cura neincrancenata din viata mea. Si uite ca functioneaza bine-bine 🙂 Bafta si tie!