Greu lucru sa-ti gasesti blugii potriviti odata ce ai apucat sa te rotunjesti! V-o spun, cu mana pe inima, dupa a doua zi de cautari intense. Ieri a fost rau de tot. M-am invartit, intre doua intalniri, printre sute si sute si sute de perechi botezate in ciuda mea „skinny”. Skinny in sus, skinny in jos, nimic pentru pofticiosi-grasuniciosi-durduliciosi. Am fost in ditamai magazinul onorabil, nu-i dau numele, ca nu-i frumos, si nu am gasit nici macar o pereche pe care sa nu scrie „skinny”. A, ba da, mint, la raionul barbati am gasit.

Pornirea la vanatoare de blugi in zilele noastre poate fi o experienta datatoare de pamant cu cei care au pierdut numarul kilogramelor. Si, intr-un fel, poate fi bine. Ai nevoie de o galeata de apa rece in cap care parca sa urle le tine „Aloooo, ce se aude cu slabitul ala?”. Dar, va jur, ma asteptam sa apara o duduie din acelea de au grija de magazin, sa dea o perdea invizibila la o parte de peste un raion cu blugi NORMALI. Nu skinny, nu trilulilu cut, nu cu un croi tip cutit infipt in spatele dolofanilor.

S-apoi, un alt moment traumatizant – din care inca nu mi-am revenit pe deplin: cabina de proba. Cine imi poate spune care este secretul otravit al oglinzilor din cabinele de proba care te arata cel mai plin de defecte de pe fata pamantului – ca sa nu spun de-a dreptul deformat. Si cand slabisem kilograme muuuuulte si eram de lauda lumii, oglinzile acelea cu niste lumini parca dinadins alese tot cum stiu ele ma aratau.

Apai unde sunt toti reporterii aceia care ne intreaba de ani si ani duminica dimineata ce am face daca am castiga milioanele de euro de la loto ca sa le spun eu cum mi-as crea o linie speciala de blugi normali – nu la cap – ci la solduri si alte cele. A, si as mai modifica toate cabinele de proba din lume. V-ati notat, domnilor reporteri?

P.S: Experienta Pofticioasei la cautat de blugi n-a fost intotdeauna asa trista. In articolul de AICI puteti citi despre bucuria traita acum cateva luni in Franta, la cumparaturi.

DOLOFĂNISME