Astazi va provoc la un exercitiu de memorie: haideti sa ne amintim prima si prima si prima cura de slabire. Ce a declansat-o, cum ne-am pus pe treaba, cat ne-a tinut si, mai ales, de ce-a murit neimplinita sau de ce s-a stins in floarea varstei.
Incep eu prima, ca-s a mai pofticioasa dintre toti si, Slava Cerului, am atatea istorioare dietetice in tolba, ca v-as putea tine de vorba pana de Craciun. Prima mea dieta s-a nascut prin liceu, dar a fost pregatita psihic inca din generala, cand cel mai frumos baiet din scoala (primul si singurul blond care m-a inspirat vreodata, apoi le-am jurat credinta vesnica numai brunetilor) m-a parasit intr-o scara de bloc unde fuma cu niste „bagabonti” (iubitul asta al meu era un bad boy, corigentul scolii, dar ocupantul locului 1 cu coronita in preferintele fetelor). Cateva zile mai tarziu, intr-o pauza, inainte sa inceapa ora de biologie (cu lucrare de control la care ne-a dat „urechea”), l-am auzit spunandu-i unui tovaras „Ma, ce rau imi pare ca am lasat-o pe fata aia cu fata ca de papusa. Daca ar slabi si ea vreo 10 kile, ar fi numa’ buna”. Si rotitele mele din capsor au inceput sa functioneze intru pierderea kilelor-dusmance.
Dar n-au trecut la treaba decat prin liceu, dupa cum va spuneam, cand mi s-a pus pata pe un flacau negricios si tras prin inel si mi-am amintit de cele 10 kile blestemate. Ca sa ma fac remarcata, m-am inhamat la dieta „Seminte, baietiiii, seminte avem!”. Nu mai stiu exact de unde mi-a reiesit mie ca daca mananci seminte (dovleac, floarea soarelui, prea putin conteaza) te si saturi, te si subtiezi. Si m-am dus la o doamna comercianta care isi facea reclama in gura mare langa stadion si i-am dat o comanda ferma de 2 plasoaie pe care le-am carat cu chiu si vai de mine pana in casa bunicii, unde stateam pe durata liceului.
Am ascuns „dieta” in dulap si m-am apucat de ea chiar in seara aia, cand am sarit peste tocana si placinta cu mere, si am asternut peste covorul din camera mea, un covor natural din coji de seminte. De dimineata, pantalonii parca ma strangeau mai tare. Iar spre seara, dupa ce rontaisem atatea seminte incat asteptam sa rasara ceva din mine, a strigat bunica din bucatarie ca a facut crema de zahar ars. The end. Caci asa a murit prima mea tentativa de dieta, dupa 24 de ore, multe coji adunate si galeti de apa date peste cap din cauza sarii.
E randul vostru 🙂
prima dieta din viata mea a fost in clasa a 9a..cand nu ma multumeam cu ale mele 53 de kg si voiam 50 ..si vreo 2 saptamani am mancat numai paine cu secara cu iaurt dietetic si din cand in cand cate un mar. pana am ajuns la parintii mei acasa si de fericire ca am slabit am dat de mancare gatita, prajituri, biscuiti, chec si lista poate continua pana la 54 de kg:))
@Steffy: deci inca o dieta care a inceput in liceu… sa mai spuna lumea ca painea ingrasa, uite ca la tine a functionat 🙂 cred ca primele cure de slabire ne-au daunat tuturor, cel mai mult. am tinut ceva extrem si echilibrul organismului a avut mult de suferit. sper sa fim mai intelepte de acum inainte!
Si eu si eu.
Inca de mica am fost pufoasa, nu exagerat, dar suficient ca baiatul care imi placea in clasa a 6-a nici sa nu ma observe. Atunci o vara intreaga am mancat numai rosii cu branza si o felie de paine plus abdomene in fiecare seara. Numaram eu, ambitioasa pana la 500. A functionat, dar nu pe termen lung.
Dupa si pana in prezent un sir lung de incercari care au variat de la mancare sanatoasa, nutritionist involved, si sport (wins ppl’s choice award) pana la mancat toata ziua un maxim istoric de 10 covrigi plus ceaiuri de slabit.
Prezent: ma lupt cu un metabolism really fucked up si cu un fel de food disorder. Era de asteptat, de altfel. Concluzia mea dupa enspe ani de diete esuate este urmatoarea: metabolismul se accelereaza si kilogramele se duc atunci:
a) esti indragostit si oricum nu te mai intereseaza nimic, darmite mancarea
b) nu faci din alimentatie, oricat de sanatoasa ar fi ea, la raison d’etre.
Prima mea dieta a fost cea de 13 zile in care „ti se schimba metabolismul” si am inceput-o in clasa a 10-a.Mie nu-mi place nici spanacul,nici fasolea verde(cel putin nu in forma aia) si am sarit peste ele,asa ca dupa vreo 4 zile am lasat-o balta…Aaa,nici cu carnea de vita si miel nu ma intelegeam,pe cea de vita o puteam mesteca 5 ore ca tot textura caciucului o avea,iar de cea de miel nu ma ating nici sa mor de foame!Nici nu mai stiu exact de ce am inceput-o,dar tare cred ca mama a avut ceva de-a face cu asta…
Prima mea dieta a fost in clasa a7a …tin minte ca eram foarte dolofana si ma uitam la toate fetele din jurul meu cum isi admira talia ,pentru mine era ceva tragic ptr ca eu nu puteam admira acest lucru.Dar pana intr-o zi cand am inceput sa-mi pun pofta`n cui cum sa-r spune si m-am lasat de mancat dulciuri si mancam c-am odata pe zi.Iar dupa vreo 2 luni tinand-o tot asa am ajuns de la 68 la 44 ,bine ca am fost si unele zile cand faceam foamea :)) .Dar am ramas cu niste semne c-am urate pe picioare din cauza ca am slabit mai repede 🙁 . Acum vreau sa incep o dieta ptr ca peste 8 zile este ziua mea si vreau sa mai dau jos din burtica :-l .Aveti niste sfaturi ptr mine ,cum pot face asta mai rapid ? :-s ;;)
Primamea dieta a fost lainceputu lclasei a zecea,eram tare dolofana si hainele imi veneau aiurea. Am tinut-o pe cea 3-3-3,am slabit 10-12 kg,dar mancam bine,sanatos,si in niciun caz hipocaloric,iar daca mancam cateva zile prajituri(de exemplu),nu puneam inapoi,nu am cunoscut efectulyo-yo atunci…corpul se obisnuise cu greutatea aia……apoi,cand am vrut maimult si am trecut pe dieta hipocalorica,lucrurile s-au complicat…
@BabyBo, nici cand vorbim despre subiect nu invatam si noi nimic?
Foarte tare ideea de articol pofticioaso, iti deschide ochii despre cum incepe totul, poate cel mai neglijat moment din comportamentul alimentar disfunctional.
Prima mea dieta a fost in liceu, nu mai stiu exact clasa 10-11, trageam de fiare intens dar eram foarte slab, asa de slab incat pe abdomen aveam doar pielea peste muschi, cred ca aveam sub 10% procentul de grasime . Imi doream sa ma ingras si am inceput sa manac felul doi primul si ciorba la final(sa eficientizez digestia pentru alimentele mai consistente) bonus si dupa fiecare masa sa manac inca o jumatate de paine. Nu mai stiu cat a durat dar cert e ca nu m-am ingrasat.
Cand eram in liceu, nu aveam acces la atatea informatii si nici nu-mi puneam problema greutatii. O colega zicea de exemplu ca berea slabeste. Profu de sport ne zicea mereu sa nu chiulim de la orele lui c-o sa ne para rau. Si mare dreptate avea. Dar omu-si baga mintile-n cap abia odata cu kilogramele-n corp, care se pun usor si se dau jos tot mai greu. Inainte uram orele de sport, iar acum platesc pentru ele. Uram proba de rezistenta, iar acum merg de bunavoie si nesilita de nimeni la alergat.
Prima mea dieta a fost cea cu supa de varza. Aveam 12 ani. Parca si azi tin minte cum imi facea mama supa de varza „dupa reteta”; tratam supa aia parca era ceva sfant, parca aia imi va oferi o talie de viespre! Sigur, am mers si la sala, ca doar stiam eu ca cu sport se rezolva totul. O luna a tinut toata povestea, cu supa doar cateva zile am rezistat, dar stiu ca am continuat cu piept de pui, salata (un baton de ciocolata cand ieseam de la sala :)) ) Apoi am mers la mare si alea 7 kg pe care le dadusem jos le-am pus repede repejor inapoi. Tin minte ca ma simteam foarte slabita si anemica. 🙁 Apoi, de-a lungul anilor au urmat diete cu ceaiuri verzi antiadipoase, medicamente de slabit, spirulina si tot felul. Pana m-am lecuit… sau de fapt acuma ma lecuiesc! 😛 Pentru ca noi trebuie sa invatam sa mancam variat si neaparat sanatos. Si sa luam sportul drept un lucru ca trebuie facut toata viata, nu doar pana slabim. Eu inca mai invat… Succes! 🙂 (si multumim pentru ca ne-am amintit… ca sa nu ne intoarcem la vechile obiceiuri).
@crossthelimit ,ce e gresit in a vrea o dieta prin care chiar sa dau jos ? /:) Cred ca am invatat destule ..dar eu vreau sa fiu la greutate mea normal adica 46-47…iar akm am 49 .E asa greu ?8-|
@BabyBo, gresit este ca vrei o dieta rapida pentru 8 zile. Nu spui ca vrei sa iti schimbi obiceiurile care ti-au adus acele cateva kg in plus. Vrei o atingere magica de bagheta, care sa rezolve problema intr-o clipita(toti ne-am dori asta, dar eu inca n-am gasit-o). Apoi dupa ziua ta ce se va intampla? Vei acumula kilogramele slabite plus unul bonus?
2 kg in 8 zile este un obiectiv foarte usor de atins. Dar ca sa nu le mai pui la loc trebuie sa le dai cu cap si cu cap nu se dau 2 kg in 8 zile.
Cele mai simple metode pentru a da rapid kg jos sunt postul negru, restrictia calorica, dieta ketogenica si dieta low carb. Condimentate din belsug cu miscare. Dar nu poti sa stii cate kg vei da jos.
Dupa 24 de ore de post negru eu am o variatie de 2-3 kg, tu sigur vei avea una mai mica. Daca apoi mergi pe un low carb, cu cifra calorica de MENTINERE nu le mai pui la loc integral. in opt zile poti sa faci doua zile de post negru cu 3 zile de low carb intre ele. Pariul meu ar fi ca scapi de 2-3 kg. Pariul meu e ca le iei inapoi cand revii la dieta ta normala.
Ce va rezultat, ca ai tinut ceva drastic 8 zile, te-ai frustrat si apoi te recompensezi anuland toata munca. Merita 8 zile de chin pentru cateva ore, cat va dura sa manaci dulciuri si sa bei un suc acidulat de ziua ta si sa revii cu burtica unde erai?
@crossthelimit ,daca ai citit tu mai sus eu am avut f mult kg pt varsta pe care o aveam ,chestia e ca nu le-am mai pus pe mine d atunci am ramas la o greutate normala adik de 47 .Acum am inceput iaras-si sa fac miscare si de aia vroiam si o dieta 🙂 .Dupa ce am slabit atunci chiar am putut manca orice si nu s-au mai pus la loc ,dar nah` cand mai faci exces se mai si pun .
am citit foarte atent ce ai scris, si ti-am dat si punctul de plecare in ce ai intrebat. Doar ca o dieta, asa scoasa din cutie care sa iti rezolve rapid si definitiv problema nu este asa de usor de recomandat. E nevoie sa te documentezi putin si sa te feresti de capcanele clasice si efectul yoyo. Al unei diete de 8 zile. Nu mai ai varsta de atunci si e asa de usor sa aluneci pe panta dieta reingrasat. Ar fi pacat ca pentru ca te grabesti sa faci o treaba de mantuiala si sa strici un echilibru bun al metabolismului.
Nu mai bine astepti tu ca sportul acela de care te-ai reapucat sa isi faca efectul? Chiar daca efectul acela va fi peste o luna sau cand va fi dar cel putin va fi sustenabil, negenerator de obsesii si frustrari alimentare. Asculta putin la restul celor de aici, cat de usor au pierdut acel echilibru si de cand se lupta sa il obtina inapoi.
Vrei sa dai ceva jos? nu iti impune cifre, doar elimina combinatiile alimentare proaste(carbo + lipide), dulciurile, si continua sa faci sport. Cat reusesti sa dai, in 8 zile, e bun dat si nu strici nimic. Daca vrei o cifra de kg anume studiaza putin problema inainte si nu te arunca dupa o dieta asa spusa de cineva la colt de strada. Daca cele 2 kg sunt rezultatul unui exces poti sa opresti excesul si e suficiente.
imi place mult subiectul abordat:) prima mea dieta a fost in clasa a 7-a, pentru ca eram invidioasa pe colegele mele trase prin inel.Am tinut-o cam 3 luni, timp in care am slabit de la 62 de kg la 50. Eu as fi vrut sa continui, insa mama mea nu m-a lasat, spunand ca am slabit suficient,avand in vedere ca eram inaltuta, cam 167 cm. Nu pot sa spun ca am tinut o dieta drastica, mancat mesele principale si doua gustari, dar fara dulciuri, fainoase, iar portiile erau echilibrate. Insa dupa ce m-am vazut slabuta si frumusica, probabil am crezut ca nu ma voi mai ingrasa niciodata si m-am pus pe mancat, nu gluma…nu tineam cont de ora, cantitate sau numar de calorii. Bineinteles, kilogramele au reaparut, si s-au adunat continuu pana m-am facut de 68 de kg:(, si de atunci nu reusesc sa slabesc decat maxim 4 kg., iar dupa aceea sa pun la loc 5.
@crossthelimit multumesc pt sfaturile tale 🙂 si asa e, mai bn slabesc prin sport decat sa ajung la altceva ,dar acum stiu ce am de facut si asta o sa fac .Da a fost doar o idee cu ziua mea ,vroiam sa arat mai bn ,bn cn nu vrea ;))….da pana la urma nu e asa mare problema nu se cunoaste f mult,dar oricum o sa scap de ea in curand :X
Tragic e ca nu reusesc sa-mi aduc aminte.tin minte ca intr-a 4-a faceam intrecere cu prietena mea cea mai buna:care slabeste mai mult in cele 3 luni in care a locuit la mine,premiul mult ravnit fiind o fusta scurta de piele.nu mai tin minte cum mancam,stiu sigur insa ca faceam seara andomene si ca la fiecare ridicatura ne fixam privirea pe fusta,atarnata pe perete in scop motivational.a castigat.cert e ca nu era prima cura…si cu siguranta nici ultima.acum,inca am cu multe kile peste cat mi-as dori si peste cat as fi „numa buna” dar mi-am jurat sa nu mai „tin” niciodata nimic.il stiu pe mc kenna demult,si implica multa munca de auto..de toate,motiv pt care l-am si parasit,caci munca a cu capshoru-i cea mai grea..dar pt ca mi-ai adus aminte de el,incerc sa-i urmaresc regulile,baza fiind de ceva timp ascultarea stomacelului si nu a creierului si marii-lasari-in-voia-inertiei…doamne ajuta!:))
@Billy: mi-a placut mult de tot punctul b). sunt intru totul de acord!
@Larisa: sper ca ai tras niste invataminte din experienta asta 🙂
@BabyBo: sunt 100% de acord cu sfaturile pe care ti le-a dat CrosstheLimit. asa ziele diete minune nu ne ajuta la absolut nimic. mai rau ne incurca, daca nu chiar ne imbolnavesc.
@AndreeaM: iti doresc din suflet sa se dez-complice lucrurile 🙂 iti tin pumnii!
@Crossthelimit: mersi de lauda, asta am si vrut, sa dau nitel filmul inapoi, sa ne analizam motivele si greselile si urmatorii pasi. of, tu cu dieta ta de ingrasare :))
@Cristina: si eu am fost la fel cu sportul. iar acum, asa cum spui, alerg de drag 🙂
@Andreea: ce frumos ai spus „Pentru ca noi trebuie sa invatam sa mancam variat si neaparat sanatos. Si sa luam sportul drept un lucru ca trebuie facut toata viata, nu doar pana slabim”. Scrie pe ceva si reciteste des asta 🙂
@Cristina: ia-o incetisor. nu iti forta organismul nicicum, fa sport, mananca moderat, se vor duce kilogramele, garantat. tine-ma la curent!
@Alexandra: intoarce-te la McKenna, oricat pare de greu. da-i o sansa o saptamana, doua, sa vezi cum iti intra pe sub piele. eu il iubesc tare 🙂
M-am chinuit ceva timp sa-mi amintesc de prima dieta, dar cred ca am reusit. Am tinut-o pe la 16 ani si nu a fost „datorita” unui baiat, ci din cauza unor actrite de peste Ocean si a unor colege de liceu care erau foarte slabe! La vremea aceea, in mintea mea necoapta/necitita, dieta insemna foame, asa ca am renuntat la toate mesele si mancam o banana si un biscuit „Eugenia” pe zi, din fericire nu a durat mai mult de 2-3 zile. Nu am invatat nimic din acea experienta si la un interval de cateva luni, vara, am renuntat la mancare vreo 4 zile, pana cand era sa lesin pe strada! Dupa am mai tinut ceva diete, dar am inceput sa includ sportul si deja era altceva! Cert este ca niciodata nu am suportat dietele, nici macar cuvantul, si dupa ani, nu multi, am descoperit un stil de viata echilibrat, cu sport si alumentatie corecta! Asta nu inseamna ca nu mai am multe de invatat, sau ca nu calc stramb din cand in cand, dar nu sunt supusa presiunii psihologice si frustrarii pe care ti le dau numai gandul de a tine o dieta pe o perioada determinata! Suntem oameni, suntem diferiti si nu putem functiona programat pe o durata fixa! 😉
eu prima dieta am tinut o la 14 ani jumatate cand m am lasat de sport,am facut gimnastica sportiva timp de 11 ani si cum m am lasat am inceput sa ma grasunesc,pe mine nu ma deranjau la momentul ala kg dar mama,care a fost si este slaba a zis ca nu se poate ca fata ei sa se umfle e zi ce trece:))mi a scos din alimentatie dulicurile si ce credeti,ma punea sa fac ture de bloc,zilnic:)))si uite asa a ajuns offe iar slabanoaga si nu am mai pus f mult timp nimic pe mine pana cd am ramas insarcinata,chiar si acum desi fetita mea are 3 ani si am reusit sa scap de 20 din cele 30 kg acumulate in timpul sarcinii cu astea 10 ma tot lut,dau jos 5 le pun la loc dar acum sunt hotarata sa le dau jos, nu ma grabesc ,doar ca am renuntat la dulciuri,la sucurile acidulate si mai nou ,pt ca n uam timp de sala mi am luat mai multe dvd uri cu gimnastica:)si sper sa reusesc sa scap si d aceste kg..
Buna, Pofticioaso! Ti-am mai lasat eu mesaje, putine si in urma cu cateva luni, apoi am disparut din peisaj. De atunci, au disparut si cateva kg, cum mi-am promis…insa ele s-au intors vesele inapoi si, drept bonus au adus intariri cateva prietene care si-au facut casa in mod egal, pe tot corpul, acoperind astfel si zone cu care nu sunt obisnuita sa ma lupt (in special, abdomenul si bratele, baiul meu principal si etern fiindu-mi picioarele). Povestea mea e lunga, dar delimitata bine de niste etape. Ideea e ca subiectul asta pornit de tine a venit fix in momentul potrivit (dupa ce am avut aseara o discutie importanta cu mine insami si am tras niste concluzii fata de ce magarii am facut).
Prima mea dieta a inceput pe nesimtite. Dupa sarbatorile de iarna din clasa a 8-a, observam ca parca as putea arata ceva mai bine (rau nu eram chiar deloc, nu cred ca era necesar sa slabesc mai mult de 3-4 kg). De Craciun si incepusem o relatie (cu cel care mi-a devenit sot in urma cu 2 luni, dupa aproape 8 ani de relatie frumoasa pe care ii vom implini Craciunul acesta 🙂 ) si am considerat potrivit sa arat mai bine. Am renuntat la halitul la ore tarzii, am micsorat portiile si am facut aerobic. Rezultatele au fost rapide, laudele nemarginite. In vara aveam un abdomen pe care si eu il inividiez acum uitandu-ma la poze. Totul a fost bine pana cand am pierdut controlul, vroiam tot mai mult si nu stiu cum m-am trezit mancand doar o banana si o supa pe zi si facand 2 sedinte de aerobic. Am dat in anemie, ameteli puternice si semi-lesinuri. Mi-am ignorat problema. Ceea ce vedeam in oglinda era mai important decat faptul ca deh…se cam invarte lumea cu mine. Am fost si miss boboc in liceu, un alt motiv care imi dadea impresia ca sunt pe drumul cel bun. Pana cand am muscat din podea chiar in fata mamei, intr-o dimineata. Si asta chiar daca deja mancam absolut normal de vreo 2 luni (ma speriasem si eu totusi de cat de rau imi era uneori si am trecut la mancat sanatos si mult sport, dar degeaba, raul era deja facut si aveam nevoie de un tratament). Au urmat vreo 3 luni de luat fier, calciu si magneziu, am halit ficat si spanac cat pentru 2 vieti, am pus vreo 3-4 kg la loc cat sa arat bine si am dus-o asa cam tot liceul, in echilibru. Imi invatasem lectia. Si n-am mai repetat prostia aceea niciodata. Nu faceti ca mine!!!
Partea a 2-a a inceput in urma cu 3 ani si ceva, cand am plecat cu iubitul la facultate, in chirie, cu alti 4 prieteni, intr-un apartament mare. Rezultatul a fost un dezastru pentru amandoi: la sfarsitul primului an eu castigasem 11 kg, el 15. 9 luni, numai pepsi,prajeli, paste si…toata viata mea am poftit la chipsuri (stiu, nici ca se poate ceva mai rau de atat!) pe care le tineam sub control, mai mancam o punga mica uneori si uitam de ele cateva zile, chiar saptamani, iar atunci am fost in cadere libera. Cand ne-am intors in vara acasa, am urmat cea mai buna dieta posibila. DIETA MEA. Adica, mancam foarte sanatos (aveam si ce, era vara), exact cat aveam nevoie, faceam sport, masaj anticelulitic. In 2 luni, am rezolvat problema, fara sa simt o clipa ca tin dieta, ca ma chinui, ca mi-e foame. Aratam numai bine pentru inaltimea mea, frumos lucrata, fara celulita. Si m-am mentinut asa, ba chiar mai bine, datorita sportului care da roade pe termen lung, pana in anul 3 de facultate (adica anul trecut, pe vremea asta). Aici, nu mai am nici o scuza (proabil, doar licenta). Deja eram mutati la casa noastra, eram si cu un an inainte de nunta (cand toate miresele o iau in jos pe cantar…eu mi-am facut de cap!). Tot anul universitar m-am jucat de-a soarecele si pisica cu mancarea, cantarul si centimetrul. Tot ma ingrasam si slabeam cate 2, 3, 4 kg. In vara, dupa ce am scapat si de admiterea la master, m-am trezit cu 6 saptamani inainte de nunta, la 62 de kg. Eu visam la 54. Foame? Ne-ne-ne! Stiam deja ca nu merge asa, doar nu era sa lesin in ziua cea mare! Sport si multa atentie la mancare. N-am ajuns la 54, normal. A fost bine si 57, am aratat chiar foarte bine (la 1,65, plus ca ultimele kg au ramas pe picioare-zona mea problema- si nu s-au vazut in rochia de mireasa). Si chiar imi promisesem solemn si cu mana pe guritza mea pofticioasa ca voi continua. Hahaha! Si acum rad sunculitele de pe mine. N-am luat in considerare luna de miere ultra-all-inclusive. Am zis ca e doar o saptamana. Daaa…dar si ce puteri malefice are o saptamana de haleala suprema dupa o perioada de mare atentie!!! Va dati seama ca am continuat amandoi cheful pana acum (adica, inca aproape 2 luni). Cantarul imi scoate limba pana la recordul de 64,5 (pfffffffff!!!!). Diferenta e ca eu sunt cam micuta si toata lumea observa ca m-am implinit (nu va descriu cum imi ieseau flacari pe nas si urechi cand cineva mi-a servit expresia…ooo, acum esti maritata, gata, poti manca dupa 7 :)) ), iar sotul are 1,84, constitutie solida si, desi, a pus mai mult ca mine, la el se observa doar un colacel pe burta si ceva pe solduri (lucru inobservabil in anotimpuri reci si pe sub bluzele lui). Singurul meu noroc este ca totusi fac miscare si ca, kilogramele s-au asezat strategic astfel incat, am inca silueta armonioasa, fara sunci atarnand. Inca!
Am scris mult, dar a fost benefic si pentru mine sa recapitulez magariile facute. Concluzia- nu faceti foamea!!! Doamne fereste! Chestia sa-ti asculti stomacul e cea mai buna! Miscare! Sanatate curata! Si nu abandonati cand va tingeti scopul, ca mine. Mentinerea si crearea unui stil de viata e, de fapt, adevarata lupta, nu slabitul. Sper, pentru binele meu, ca am si bagat la cap nu doar debitat pe aici.
Va doresc multa putere, mult spor la miscare si multa sanatate in farfuriile voastre! Pofticioaso, felicitari pentru munca ta!
Prima mea cura de slabire a fost o chestie care pe vremea aia se numea ceva de genul „dieta balerina” sau asa ceva. Eram in vacanta de vara dintre a VII-a si a VIII-a si tata era in deplasare, frate-meu in tabara iar eu si mama…gata pac, ce ne-am zis…hai sa slabim amandoua. Eu, care facusem inot si gimnastica dar tocmai ma lasasem (ca sa pun mana pe carte ca venea treapta) pusesem pe mine vreo 6 Kg. amarate. Si mai sunt si inalta. Aveam la 1.70 (acum am 1,73) vreo 64 de Kg. adica „ienorm” pentru o fosta gimnasta silfida. Era musai sa slabesc.
Si uite asa am mancat la 8 un ou, la 10 un ceai, la 12 o portocala si tot asa iar seara ceva mai usor (gen ceai). Am tinut-o asa vreo 10 zile si dupa aia m-am oprit. Problema e ca desi ma oprisem, slabeam in continuare vazand cu ochii de a venit la mama la usa mama unei prietene sa vada ce-i cu mine, sunt bolnava sau ce este. Am slabit vreo 10 Kg in vreo 10 zile. Fiindca tot slabeam…am inceput cu vitamine, suc de sfecla rosie (oribil!) si alte intaritoare sa ma puna pe picioare. Mai si lesinasem pe strada cand ma duceam la film cu amicii si niste mamaie pline de bunavointa ma tot intrebau daca sunt cumva insarcinata. 🙁
Nu m-am ingrasat la loc atunci dar m-am anemiat rau de tot. Si acum adulta fiind, am probleme cu anemiile, iau vitamine, nu rezist la efort prelungit, nu pot sa car sacose de 10 Kg. ca pic gramada jos etc. M-am lecuit de cure nenorocite, acum fac o gramada de sport si mananc curat. Tre’ sa mai slabesc, e drept…dar nu mai am idei fixe si proaste.
@Carmen: vezi, cum prima impresie conteaza, vorba aceea, prima ta impresie despre dieta – „dieta insemna foame, asa ca am renuntat la toate mesele si mancam o banana si un biscuit “Eugenia” pe zi” – ti-a ramas intiparita in minte si te va bantui mereu. ia uita tu cuvantul asta, de-a binelea! sterge-l din dictionar 🙂
@Offe: spor cu dvd-urile! sa stii ca si eu am descoperit in lunile astea placerea sportului facut acasa, desi ma bateam cu pumnul in piept ca eu doar la sala pot sa muncesc, cu biciul unui instructor pe spinarea mea. uite ca nu-i asa. succes!
@Jenny: multumim pentru poveste, sper sa tragem invataminte din ea si sper sa te intorci cu un final foarte fericit, cat de curand!
@Mia: mi-a placut mult ultima parte – „M-am lecuit de cure nenorocite, acum fac o gramada de sport si mananc curat. Tre’ sa mai slabesc, e drept…dar nu mai am idei fixe si proaste”. Mi-as dori ca toata lumea sa ajunga la concluzia asta cat mai repede. succes cu slabitul in ritmul tau! nu in ritmul revistelor, prietenelor, sarbatorilor care cer siluete afisate.
Mersi foarte mult 🙂 Apropo de cantar, am decis sa-l ignor total pana mult dupa anul nou. Eu ma tin de treaba mea, mananc curat si da-i cu sportul inainte. Ce sens are sa ma mai cantaresc, nu? Nu exista sa nu slabesc, incet dar sigur. Ca tot asa am slabit mereu. Cantarul nu-si mai are rostul, pe bune. Doar o sa vad din haine ca-mi vin din ce in ce mai largi asa ca pa si pusi cantarului. Ne vedem la anul si la multi ani.
Succes la toata lumea!
Hey Pofti m ai convins sa povestesc si eu prima mea cura de slabire(e prima data cand postez un comentariu, dar poate cu asta imi fac intrarea in lumea pofticioaselor:)), deoarece a fost una cu noroc desi aveam numai 15 ani. Eram o pufoasa mica de 60 de kg, cand m am incumetat la o dieta cu salate care m a tinut cam 3 luni. In aceste luni am avut marea ambitie de a manca de 3 ori pe zi salate de tot felul si de a alerga in aproape fiecare seara. la sfarsitul acestor 3 luni am constatat ca m am transformat din ratusca cea urata intr una taree frumoasa, ajungand de la 60 de kg la 50, iar corpul meu aratand tonificat precum al unei frumuseti din reviste:)..Corpul meu nu s a mai intors niciodata la pufosenia din copilarie, e drept ca incerc sa nici nu uit sa am grija de el. Prin grija intelegand sport, mancare putina si buna, si atentie la sanatate, ceea ce va doresc si voua pofticioaselor!
PS. Sunt o mare pofticioasa ca si voi!
Mihaela, ma bucur mult ca ai scris! Si te admir pentru prima ta experienta cu dietele, una extrem de pozitiva – mai rar asa! Bine ai venit in clubul pofticioaselor, te astept mai des cu comentarii!
Eu nici nu mai țin minte,dar cu siguranță n-a durat mai mult de o zi nici în cazul meu:P
În copilărie am râvnit să slăbesc. Credeam că o să mi se schimbe toată viața și, evident, în BINE. Am avut câteva tentative să slăbesc, dar nici una n-a funcționat. Mai mult din cauză că n-am vrut cu adevărat. Mi se părea mult prea greu, chiar imposobil și fără sens. Încercarea, la care m-aș fi supus, mi s-a părut prea mare. Și, așa, nici nu am încercat. Iar după asta a venit perioada în care mi-am acceptat corpul așa cum e și am început să mă iubesc.
Da, am reușit, cu chiu, cu vai, fiindcă n-o să zic nici o clipă că a fost un drum fără obstacole. N-a fost ușor și încă și acum țin minte fiecare pas micuț pe care l-am făcut. Și am reușit să mă accept de-adevăratelea. Nu am făcut greșeala comună multor fete (și comună oamenilor că, până la urmă, acceptare de sine nu se referă doar la fete și doar la problema surplusului de greutate) care se înșeală pe ele, care închid ochii și se prefac că nu văd, nu le doare, nu le pasă, oricum arată foarte bine, doar că le vine să vomite cănd se uită în oglindă…………….. Cum să vă zic? Totul a început cândva când avem 14 ani. Și am știut încă de atunci (așa cum știu și acum legat de cura asta) că, dacă mă apuc de procesul de acceptare de sine, trebuie să-l fac ca lumea că dacă nu, doar îmi irosesc energia. Și când s-a întâmplat, când am ajuns să mă iubesc, deja nu am văzut motivul pentru care ar fi trebuit să mă schimb, și mă durea că oamenii mă judeacu, când nu era absolut deloc treaba lor.
Buna!
Prima mea experienta cu dietele a fost defapt o vizita la nutritionist in clasa a 7-a, in urma analizelor aveam nevoie de pastile care sa accelereze glana tiroida, zis si facut. La 13 ani aveam 71 de kile si am slabit in vreo doua luni pana la 63, apoi am intrerupt tratamentul si am inceput sa mananc prostii, pana la 79 de kile si respectiv clasa a 8-a.
Apoi am intrat la liceu si treptat timp de 3 ani m-am subtiat, facand sport si mancand mai sanatos (mai am ceva scapari la capitolul dulciuri). Acum am 61 de kilograme si inca sunt pufoasa ( la 1.65 si 16 ani) dar voi continua sa traiesc echilibrat si sa nu fac excese. Cea mai mare problema a mea e ca mananc pe fond nervos si ca daca sunt stresata am variatii mari de greutate. Cred ca sunt putin cam obsedata de ideea de cantarit, kile, slabit, frumusete, incat uit sa ma bucur de multe lucruri.
Povestile voastre ma inspira, bafta in continuare tuturor!