Astazi va provoc la un exercitiu de memorie: haideti sa ne amintim prima si prima si prima cura de slabire. Ce a declansat-o, cum ne-am pus pe treaba, cat ne-a tinut si, mai ales, de ce-a murit neimplinita sau de ce s-a stins in floarea varstei.

Incep eu prima, ca-s a mai pofticioasa dintre toti si, Slava Cerului, am atatea istorioare dietetice in tolba, ca v-as putea tine de vorba pana de Craciun. Prima mea dieta s-a nascut prin liceu, dar a fost pregatita psihic inca din generala, cand cel mai frumos baiet din scoala (primul si singurul blond care m-a inspirat vreodata, apoi le-am jurat credinta vesnica numai brunetilor) m-a parasit intr-o scara de bloc unde fuma cu niste „bagabonti” (iubitul asta al meu era un bad boy, corigentul scolii, dar ocupantul locului 1 cu coronita in preferintele fetelor). Cateva zile mai tarziu, intr-o pauza, inainte sa inceapa ora de biologie (cu lucrare de control la care ne-a dat „urechea”), l-am auzit spunandu-i unui tovaras „Ma, ce rau imi pare ca am lasat-o pe fata aia cu fata ca de papusa. Daca ar slabi si ea vreo 10 kile, ar fi numa’ buna”. Si rotitele mele din capsor au inceput sa functioneze intru pierderea kilelor-dusmance.

Dar n-au trecut la treaba decat prin liceu, dupa cum va spuneam, cand mi s-a pus pata pe un flacau negricios si tras prin inel si mi-am amintit de cele 10 kile blestemate. Ca sa ma fac remarcata, m-am inhamat la dieta „Seminte, baietiiii, seminte avem!”. Nu mai stiu exact de unde mi-a reiesit mie ca daca mananci seminte (dovleac, floarea soarelui, prea putin conteaza) te si saturi, te si subtiezi. Si m-am dus la o doamna comercianta care isi facea reclama in gura mare langa stadion si i-am dat o comanda ferma de 2 plasoaie pe care le-am carat cu chiu si vai de mine pana in casa bunicii, unde stateam pe durata liceului.

Am ascuns „dieta” in dulap si m-am apucat de ea chiar in seara aia, cand am sarit peste tocana si placinta cu mere, si am asternut peste covorul din camera mea, un covor natural din coji de seminte. De dimineata, pantalonii parca ma strangeau mai tare. Iar spre seara, dupa ce rontaisem atatea seminte incat asteptam sa rasara ceva din mine, a strigat bunica din bucatarie ca a facut crema de zahar ars. The end. Caci asa a murit prima mea tentativa de dieta, dupa 24 de ore, multe coji adunate si galeti de apa date peste cap din cauza sarii.

E randul vostru 🙂