Cand eram eu mult mai tanara (si mai rotunjoara) va povesteam despre cum m-a ajutat un proces de mutat sa mai slabesc. Puteti gasi sau regasi textul AICI. Dar uite ca acum, la o alta operatiune de carat totul sub alt acoperis, nu mi-a mai iesit.
Pana acum n-am realizat foarte tare cat de importanta este intreaga mea rutina in mentinerea greutatii. Sala aproape de casa, piata la doi pasi, totul cunoscut, totul planificat din timp… Toate astea ma ajutau sa-mi vad de dulcea rutina care imi facea cantarul sa zambeasca a inCANTARe dimineata de dimineata.
De aproximativ 2 saptamani universul meu roz si slabut s-a intors cu susu-n jos. Am schimbat cartierul, la sala mea iubita mi-e aproape imposibil sa mai ajung (distanta e foarte mare), piata nu am prin preajma. La toate astea se adauga ca am comandat un frigider de la emag (rusine!) acum 2 saptamani si nici in clipa asta in care va tastez nu ma pot bucura de el. A venit lovit, curierul – care l-a transportat ca vai de el si probabil l-a deformat – l-a luat de indata inapoi, iar de atunci noi asteptam ca o birocratie oribila sa-si bifeze etapele. Banii sunt blocati de 14 zile, mancarea sta si deseori se strica pe pervaz.
Ei, in toate aceste conditii, am avut plus 2 kg, chiar plus 2 si ceva. Mintea pur si simplu n-a mai stat la intocmirea unor meniuri prietenoase cu talia, la sala n-am ajuns de vreo 3 saptamani si zilele trecute au cazut ca un trasnet peste mine cruntele vorbe „vai, ai facut gusa!”.
Intr-un moment rar de liniste in noua casa in care gasesc mereu ceva de facut sau desfacut, m-am gandit astazi cat de important e echilibrul interior pentru dietele noastre. Cat de impacati cu noi si ordonati trebuie sa fim ca sa ne iasa. N-am dreptate?
