Am o prietena, am sa-i spun X., care a dat dovada de vointa vointelor acum cativa ani si a slabit 38 de kilograme. A luptat, a indurat, a suferit, a plans, s-a infranat de la toate poftele, ajunsese sa cunoasca mai multi antrenori de fitness decat vanzatori de shaorma, ceea ce ma bucura enorm. X. ma lua cu ea odata la 2-3 luni cand isi schimba garderoba in numere tot mai mici si mai mici si mai mici. Era fantastica ziua aia, era impresionant sa vezi un om transformandu-se gram cu gram.

Cand ne retrageam la cafeaua post-shopping, X. imi spunea: „Abia astept sa ating 50 de kilograme”. Eu, de colo: „Nu inteleg de ce, esti un om minunat, nu esti o cifra, arati trasnet inca de acum, nu te mai lega de niste numere”. „Nununu, imi zice, mereu mi-am zis ca atunci cand am sa ating acea greutate-minune viata mea se va schimba”. Iar prin „se va schimba” X intelegea ca va gasi un job mai bun, unde va avea un birou in fata ca sa-i poata vedea toata lumea picioarele in fustite mulate, un iubit nemaipomenit care nu reusise sa o gaseasca pana acum pentru ca nu o vedea de sunci, credea ea, prieteni mai multi si mai buni (de parca aia pot fi numiti prieteni daca devin asa doar pentru ca ti-ai schimbat lookul), venituri mai mari, pentru ca in mintea ei era o stransa legatura intre numarul de kilograme si numarul de zerouri din salariu, probabil in secret se visa si pe coperta unei reviste, dar nu imi marturisea.

„Of, X., risti o mare dezamagire. Nu cred ca atunci cand cantarul iti arata magica cifra 50, va face precum aparatele acelea de jocuri din cazinouri si iti va schimba/repara definitiv viata. Slabitul te schimba pe tine in primul rand, in sinea ta, te face mai increzatoare, mai constienta ca ai o vointa cat un munte, ca poti intr-adevar arata ca un manechin, te va face un om mai sanatos, dar nu este pestisorul de aur sa iti indeplineasca saptesutedemii de dorinte. Ai grija”, ii spun.

Sfarsitul banuiesc ca-l intuiti. Ajunsa la 48, nu la 50 de kg, X. n-a gasit nici un job baban, nici un iubit tip print, nici prieteni ca ai lui Kate Moss. Si automat a inceput sa se consoleze cu chipsuri si caramele. Acum e mai rau ca atunci cand trecuse la regim prima data. A facut un efort imens, a avut o victorie incredibila pe care n-a stiut cum s-o pretuiasca si cu care n-a stiut ce sa faca.

NU ASTEPTATI DE LA SLABIT SA VA FACA VIETI DE ZANE PESTE NOAPTE. Nu se va intampla. Si poate e un moment bun sa va intrebati „mai, dar eu de ce vreau cu adevarat sa slabesc?”. Poate o sa va surprinda raspunsul. Si poate trebuie regandit totul.