Nu tot ce zboara se mananca, asa cum nu tot ce se zvoneste slabeste. Si, mai ales, nu slabeste SANATOS. Caci despre asta vreau sa vorbim in aceasta saptamana, despre dietele periculoase care ne distrug organismul si ne promit la schimb o talie micsorata care da bine dintr-o rochitica in care oricum nu mai incapem dupa ce ne oprim din regim (caci apoi scapam in mancare, scuzati expresia, ca vitica in trifoi).

Sunt alarmata de cate marturisiri aud de la persoane care isi chinuiesc organismul cu regimuri primejdioase doar ca sa zareasca o cifra mica pe cantar fara sa se gandeasca ce se va intampla dupa ziua de maine cand se vor vedea subtiate (si imbolnavite, eventual). Dieta nu e un joc, si, daca, cumva credeti asta, atunci veti fi mereu invinsul. Corpul nu ne este o masina cu niste butoane colorate pe care apasam pentru slabit, durdulit, vazut de coaste iarasi sau mai stiu eu ce.

Orice decizie alimentara ne afecteaza, nicio cura dura nu ramane fara efecte. Ca sa va convingeti de asta, am invitat cateva cititoare, sa ne impartaseasca povestile lor dietetico-primejdioase, povesti din care avem cu totii ceva de invatat. Mi-as fi scris si eu experienta, doar ca in afara de cateva zile de dieta cu proteine – pe care am curmat-o rapid dupa ce am inceput sa ma simt slabita – nu m-am aruncat in niciun alt regim care sa ma puna in vreun fel in pericol.

Asadar, in campania „CONSUMATI DIETA CU MODERATIE!” vom afla in zilele ce vin 6 experiente autentice ale unor fete patite, care au acceptat sa le impartaseasca, cu noi, ca sa ne fie lectii. Le multumesc din inima. In cea de-a 7-a zi, o nutritionista (tare draga mie!) ne va vorbi despre aceste regimuri care ne supun riscurilor si ne va sfatui. Astazi descoperim cum M. a ajuns la spital dupa ce a urmat trup si suflet cura numita Paleo Diet – dieta omului din Paleolitic. 

„Ati tinut vreodata plini de entuziasm vreo cura de slabire, asa-zisa dieta (eventual de schimbare de metabolism) care sa va slabeasca in asa hal incat sa va bage in spital? Eu da. Am luat decizia sa tin dieta dupa ce pusesem vreo 8 kg pe mine asa rapid de tot, ca efecte secundare ale unui tratament cu pastile pentru o anumita afectiune (nu are legatura cu pastilele de slabit sau ingrasat). Dupa ce m-am documentat teapan de tot, mi-am zis ca Paleo Diet e perfecta pentru mine. Asa ca am plecat la drum cu ea, prin luna noiembrie a anului trecut, 2011.

Am invatat ca daca tot faci un lucru, macar sa-l faci bine, asa ca nu am facut niciun fel de compromisuri, de genul mancat pe langa ce aveam voie conform dietei. Si am mancat ce manca omul din Paleolitic, doar ca ma gaseam in anul de gratie 2011 si apoi 2012. In noaptea dintre ani, eu rodeam alune si mancam fructe de padure, plus da-i cu sport in aer liber, nu mai conta vremea. Cum am zis, m-am tinut zdravan de treaba ca asa era planul de bataie. Dupa vreo patru luni, timp in care am fost ca la maraton, nu tu o zi libera de lancezeala, nu tu o prajiturica, nici macar o cafea amarata (ca in paleolitic nu bea nimeni cafea, nici macar fara cofeina!) am ajuns intr-o seara la spital la urgenta.

Ma simtisem ok in tot acest timp de hei-rup pana in seara x, cand nu am mai putut sa respir fara dureri absolut crancene in zona omoplatului drept si a pieptului. Norocul meu ca un amic chiropractician, la care eram pentru un tratament in acea seara…m-a vazut in halul ala si m-a trimis urgent la spital, pe loc. Si m-am dus. Pleurezie curata a fost diagnosticul pus dupa vreo ora de gadilaturi si scormoneli pe ici pe colo, prin partile esentiale ale corpului (analize etc.). 8 Kg slabisem in astea aproape 4 luni de „antrenament mental si fizic” si totul a fost prea dur, corpul prea anemiat, prea solicitat si prea stresat asa ca mi-a cedat brusc.

Am avut nevoie de peste 3 luni de refacere lenta ca sa ma pun pe picioare, a trebuit sa pun mana sa mananc omeneste (a se citi nu doar fructe de padure, nuci, radacinoase si carne macra), sa o las mai usurel cu sportul in aer liber, sa reinvat sa respir. Cel mai greu a fost ca a trebuit sa dorm cu somnifere pentru ca durerile pleurei sunt mai cumplite decat durerile de dinti. Te doare cand respiri si nu poti sa dormi de durere, simti ca te arde pieptul la fiecare respiratie. Nu mai conta ca slabisem frumusel, corpul fizic era in ultimul hal. Mare noroc am avut ca am putut sa stau in pat ca la sanatoriu aceste 3-4 luni si sa ma refac complet. Am renuntat la niste cursuri la facultate, am renuntat la ideile fixe legate de dietele minune, am citit mult, iar pisica casei s-a facut placinta langa mine, a fost o perioada dura dar din care am tras multe invataminte. Nu mai zic ca pisica s-a ingrasat si ea cu juma’ de kilogram de legumitza ce a fost.

Nu am ramas cu sechele insa regret sincer gestul si cura incercate. Si ideea obsesiva ca daca nu slabesc alea 8 kg printr-un efort asa de sustinut, nu o sa mai fac impresie buna in fata rudelor si amicilor din Romania. Doream sa slabesc, de fapt, pentru ca urma sa-mi petrec concediul in Romania, dupa multi ani in care nu mai fusesem acolo. Rezultatul a fost ca a trebuit sa-mi anulez biletele de avion in ultimul moment, din cauza sanatatii (am primit 75% din bani inapoi). Cele 8 kg au revenit in timp asa usurel peste corpul refacut, acum insa ma debarasez de ele incet si cu cap (am scapat de doua!), cu sport si hrana curata. S-a terminat cu dietele minune, heirupiste si nesanatoase. Sa nu faceti ca mine, nu va bateti joc!”