Astazi este randul lui G. sa isi spuna povestea. S-a chinuit cumplit din cauza dietelor care au lasat-o fara strop de energie si a ajuns cu imunitatea la pamant, astfel incat se gandeste ca s-a imbolnavit din cauza ca s-a infometat si si-a privat corpul de cele mai pretiosi nutrienti. Textul ei mi-a sosit pe email insotit de niste poze graitoare pentru afectiunea despre care veti citi mai jos si m-am tot gandit daca sa vi le arat sau nu. Am decis sa nu pentru ca v-ar tulbura, dar credeti-ma pe cuvant ca sunt dure. Va las sa cititi experienta ei, dar mai intai va reamintesc ca maine vom afla ultima istorioara din campania „Consumati dieta cu moderatie!”, iar duminica ii vom da cuvantul unui medic nutritionist care ne va vorbi despre dietele periculoase.

„Pana in urma cu cativa ani, am fost o tipa slaba. Ba chiar foarte slaba. Insa undeva prin 2005 s-a intamplat sa ma ingras. Plecasem din tara si locuiam in Italia, iar schimbarea mi-a adus aproape 20 de kilograme in plus. Imi imaginam atunci ca a slabi e asa, o chestie simpla. Zici „vreau sa slabesc” si cat ai bate din degete, ai si slabit. Fara sa am habar ca o dieta dezechilibrata poate sa duca la probleme grave, am cautat pe net o dieta si am dat de cea cu supa de varza. Si am incercat-o. Drept e ca cele 4 saptamani de dieta au trecut relativ usor, si chiar am slabit. Insa am inceput sa am probleme cu inima. Efectiv o lua razna si aveam stari de lesin. Ajunsesem sa nu ma mai tin pe picioare. Asa am ajuns la medic, care s-a cam inverzit cand a vazut ca aveam undeva la 120 de batai pe minut. M-au pus sa fac inclusiv examen holter si din fericire, nu a fost nimic grav. Adica inima mea, era in linii mari, bine. Dar alta parte era problema. O anemie destul de nasoala. Ghiciti de unde? De la faptul ca de saptamani bune, mancam doar iarba fiarta 🙂 Iar organismul nu avea de unde sa isi ia vitamine si minerale, ca sa poata functiona normal. Iar lectia asta nu mi-a fost de ajuns.

In 2009, am zis sa incerc dieta Dukan. Ma intorsesem in tara in perioada asta si aveam, nici mai mult nici mai putin, 3 job-uri concomitent. Eram asa, un fel de zombie. Un zombie gras 🙂 Si ma gandesc eu ca n-ar fi rau sa ma duc si la sala, in timp ce urmez dieta Dukan. De data asta nu mai mancam iarba, ci carne. Carne care mie nu-mi prea place, asa ca mancam putinel spre mai nimic. Munceam cat zece, hrana spre zero si-i mai dadeam si cu sportu’. De dormit, cateva ore. Si am mers asa pana cand m-am trezit cu niste chestii sub brat. Care au crescut si au ajuns de marimea unui ou. Nu mai puteam sa ridic mainile si aveam dureri incredibile. Am ajuns la medic care mi-a spus de hidrosadenita. Nu auzisem in viata mea de asa ceva. Explicatia era simpla. Din cauza regimului tinut de mine, plus stilul de viata nu tocmai sanatos, cu stres maxim, lipsa de somn si hrana necorespunzatoare, sistemul imunitar era undeva spre zero. Din cauza asta m-am ales cu hidrosadenita.

Si partea nasoala a venit cand mi s-a spus care este tratamentul. Urma ca fiecare umflatura sa fie taiata pe viu, sa fie curatata bine inauntru (mi-au spus ca exista un fel de radacina interna, destul de adanca) si la final…sa puna in fiecare gaura ramasa, mese de tifon steril. In cazul hidrosadenitei, rana nu se coase, pentru ca trebuie sa se vindece din interior spre exterior. Asa ca la fiecare doua zile, urma sa ma duc la spital, sa-mi scoata pe viu, bucatile de tifon, din gaurile de sub brat. Cum eu aveam mai multe umflaturi, s-a estimat ca vindecarea completa ar fi durat cateva luni bune. Si nimeni nu imi garanta ca dupa operatie, hidosadenita nu va aparea, fix in acelasi loc. Am cautat pe internet niste forumuri pe aceasta tema si m-am ingrozit. Am citit despre femei care din cauza acestei boli, au renuntat la serviciu si la viata sociala, pentru ca hidrosadenita reaparea la fiecare cateva luni. Pana nu se vindeca ranile de sub brat (sau in alte zone), nu ai cum sa duci o viata normala. Nu poti sa te imbraci, sa iesi din casa, pentru risti sa se infecteze tot. Trebuie sa stai in mediu steril (ai practic o rana deschisa, sau chiar maì multe), nu ai voie sa faci efort, sa transpiri… Nu mai vorbesc de dureri… la fiecare incercare de a te misca. Nu puteam sa accept asa ceva, pentru ca as fi pierdut toate cele 3 job-uri.

Cu toate ca am dat de 5 medici care mi-au spus ca numai operatie se poate face, n-am renuntat si am ajuns la un medic iranian. El a fost scaparea mea. Desi nu mi-a garantat ca voi avea rezultate, am urmat si tratamentul recomandat de el si nu a mai fost nevoie de operatie. Nu va povestesc cu ce eforturi financiare. Sau prin ce dureri am trecut.

Azi, ii multumesc lui Dumnezeu ca am scapat asa. Ca hidrosadenita nu a recidivat. Insa viata mea s-a schimbat radical. Nu as mai urma in veci o dieta dezechilibrata. Astazi, din meniul meu nu lipsesc nici fructele, nici legumele, nici carbohidratii si nici proteinele. Fara exagerari. Vreau sa slabesc, insa nu as mai urma o dieta din carti sau de pe internet. Stiu ca multi au slabit cu Dukan, insa sunt organisme si organisme. Daca la altii au avut rezultate uimitoare, eu am avut numai probleme. Asa ca sunt in continuare in cautarea unei diete, insa a uneia sanatoase.”

GUEST-POST