Astazi n-a fost nici foarte rau, nici foarte bine. Adica nu m-am mai apropiat de dulciuri, dar painea si alte fainoase mi-au stat alaturi. De sala nici nu mai pomenesc, deja devine rusinos.
Meniul zilei a fost acesta:
Iar comentarii suplimentare nu prea am – ce-as mai putea spune… A, mi-e dor de legume si fructe. Sper sa nu raman la stadiul de vaicarit dupa ele, ci sa si merg in uichend undeva unde sa le pot invita in plasa & casa mea.
Sunt dezamagita de tot ce s-a intamplat culinar vorbind in ultimele zile, dar dezamagirea nu tine de cald, nici macar de foame. O sa vedem ce va fi.
Sa aveti un sfarsit de saptamana cel putin minunat! (rimeaza cu „cumpatat”)
Nu-mi dau seama cum ai luat micul dejun.. ovazul cu lapte, sau doar ovaz amestecat cu miere si nuci?
3 linguri fulgi de ovaz peste care am turnat apa clocotita, apoi am adaugat nucile, miere si putina scortisoara. eu numesc chestia asta „coliva” si o gasesc delicioasa!
si eu mananc asa ceva, eu ii zic „terci”:P e delicios:)
da, sunt topita dupa amestecul asta. muuuult mai bun decat cu lapte sau cu iaurt.
sunt de acord
Eu iti apreciez sinceritatea.Oricum treaba asta cu dieta nu merge a la long.Asta-i motivul pentru care persoane care slabesc multe kg ajung sa puna o mare parte din ele la loc.Sentimentul de vinovatie face mai mult rau decat bine…..experienta imi spune ca nu e in nici un caz motivator.Schimbarea este in creieras care ar trebui sa ne spuna ce-i sanatos si ce nu si sa ne ajute atunci cand mancam porcarii sa ne gandim ca s-a intamplat si gata.Nu te poti priva la nesfarsit de lucruri..O fi sanatos pentru dieta dar nu-i sanatos pentru psihic.
Si apoi mai e vorba si de acceptare.Dar deja intram in psihologie si ar fi prea mult de discutat.
‘neata! Sunt de acord cu Mika. Dieta continua nu este o solutie, altfel o iei razna. Si nu este bine nici pt organism, nu numai pt psihic. Pe cat posibil sa incerci sa ai o alimentatie cat mai echilibrata si cat mai putin procesata, miscare multa(chiar mers pe jos daca nu reusesti sa ajungi la sala, ca tot vine primavara :)), iar din cand in cand cate o mica placere vinovata 😉 Restrictiile a la long fac tare rau la cap…si de aici prea multe probleme.
Si pana la urma viata e una, nu e o solutie sa ne privam de placerile ei neincetat.
Inteleg f tare frustrarile ca doar ma confrunt si eu cu ele zilnic, dar incerc sa stercor o raza de speranta 🙂 Si nu uitati: miscare, miscare, miscare 🙂 Asta este secretul. Si daca e si in aer liber, gata si terapia psihologica 😀
Bafta!
sniteeeeel?????