Vom numi ziua aceasta ziua painii, caci spre parerea mea de rau, nu mi-a lipsit de la nicio masa. Putina, nu-i vorba, dar tot nu-i recomandat. O sa vedeti meniul unei noi zile pe fuga si cu frigiderul cam golas – se aproprie week-end-ul si nu se mai simt efectele aprovizionarii trecute. Veti vedea si un pranz identic cu cel de ieri, dar sa stiti ca exista o explicatie.
Insa, ca sa nu vorbesc asa in gol, uitati si meniul:
click pe poza pentru a o mari
Acum niste explicatiuni: pranzul trebuia sa fie cu totul altceva – o ciorba de verdeturi primita cadou, dar care cadou s-a varsat pana sa ajunga la mine, asa ca a trebuit sa improvizez ceva rapidissim, caci stomacul isi cerea dreptul. Ca sa taca i-am trantit ultimele oua de gaini fericite de la tara.
Post-cina este momentul meu de rasfat, ador laptele acesta, daca ati ratat articolul de azi-dimineata despre multele feluri de lapte vegetal il gasiti AICI, vi-l tare recomand.
Cat despre mersul la sala, am scris acolo sontac-sontac pentru ca nu ma pot resemna nicicum ca nu am voie la clase mai dure, din cauza coloanei, am momente cand spun ca nu ma intereseaza eu merg la ce-mi place, fie ce-o fi, si apoi imi dau seama in toiul orei ca nu mai pot sa fac nici macar un sfert din ce faceam candva (din cauza kilogramelor, din cauza problemelor de coloana), ma enervez, ma fortez si apoi ma vait de dureri. Deci NU faceti ca mine. Nununu.
Sper ca ati fost mai cuminti si prin „mai cuminti” inteleg paine mai putina si sport cat sa nu va faceti rau.
Si eu mi-am facut un obicei din a manca paine multa, zilnic…Si parca nici nu mai concep diminetile fara 2 felii de paine de secara coapta in cuptor, crocanta cu putin (mai mult) unt care se topeste pe ea si niste miere…Eu am o curiozitate…cu cate kg in minus te-ai simti mai fericita? 🙂
Ioana, nu mai am numere fixe de mult. Nu mai cred in ele. Vreau sa dau jos atat cat sa ma privesc cu mandrie si drag in oglinda. Peste 10 kg, in orice caz.