Cand m-am intors din Franta am boscorodit-o – e greu sa gasesti in Romania minunatiile de produse de pe Coasta de Azur. Cate am putut sa-i reprosez, ce am mai certat-o, cat m-am necajit pe tarisoara noastra, nu va mai spun. Dar acum, cand tastez de haaaaaat departe, de peste un ocean, va zic cinstit ca ii duc dorul. Si uite asa, de ziua ei, ii dedic textul de sub ochii dumneavoastra.
1. Pentru merele mici si cam batute si chiar gaunoase, din piete. Le prefer in locul celor americane lustruite care stralucesc de la 7 raioane distanta. Si chiar celor frantuzesti dupa gustul carora nu m-am omorat jamais.
2. Pentru mierea de la apicultorii veritabili si aroma ei dupa care suspin cam o data la 10 de dimineti.
3. Pentru alimentele de pe rafturile magazinelor cu o lista de ingrediente cam de 5 ori mai mica (si mai periculoasa) decat ce citesc eu aici in SUA. In Romania parca nu simt ca fiecare produs vrea sa ma otraveasca, imi vrea raul cumva.
4. Pentru merdenele (da, sunt Pofticioasa, ce vreti, nu ma mai certati), pentru covrigii cald cu mac si pufuleti.
5. Pentru casul DULCE de vaca. In orasul natal al domnului sot, Brasov, nu am gasit nicaieri, dar nicaieri un cas cinstit de vaca, si gata sa se topeasca in gura. Asa cum sunt eu invatata din Oltenia. Numai falsuri de oaie. Rusine! 🙂
6. Pentru visinata, must si socata.
7. Pentru rosiile romanesti pe care cand le gasesti simti ca ai poposit in Rai si n-ai mai vrea sa pleci. Mai sunt putine adevarate, stiu, chiar si cele vandute ca fiind rosii de gradina au uneori gust de cauciuc de iarna, dar si cand dai de unele bune bune bune!
8. Pentru painea autentica, painea Paine, coapta pe vatra.
9. Pentru magiunul de prune (da, sunt mare amatoare).
10. Pentru miezul de nuca ce are GUST (nici in Europa, nici in State n-am gasit nuci mai gustoase ca la noi), pentru minunatele prune uscate si pentru catina dupa care am plans indelung.
Romanie, sa ne traiesti, sa ne infloresti, mai curat sa ne hranesti! Dai si tu o prajitura traditionala de ziua ta? 🙂
Ia, spuneti-mi, voi de ce iubiti patria, alimentar vorbind?
Pentru urmatoarele bombe calorice: fasolea cu ciolan, ciorba de burta , amandine…. sunt o pacatoasa,merit sa fiu certata
Din pacate in romania nu se mai gasesc produse facute cu simt de raspundere ca „odata”. Am mai gasit pe transfagarasan pe la tarabele taranilor o paine ,o slaninuta afumata,un carnat si o branzica de oaie de-ti plangea sufletul.Am facut la lacul balea un pic-nik pe pietre la cota 2000 de metri,cel mai tare din viata mea. Alte produse,cele din magazine,si-au pierdut mult din calitate,din pacate romanii nu stiu sa tina la traditie,la produsele originale( de origine protejata,de exemplu). Nici in piete nu mai gasesti braza decenta. Pacat! Ar fi trebuit cateva retete romanesti de produse sa fie tinute”sub cheie” ca si produse locale(originale si controlate),din pacate am vazut salam de sibiu facut in Ungaria. Era preferatul meu,pe vremuri imi provoca(scuzati) „orgasm alimentar”. Ceea ce se gaseste pe piata cu aceasta denumire nu are nici o legatura cu produsul originale. Am vazut totusi ca lumea se mai implica pe la mici bacanii si promoveaza,conserve si produse locale,facute de oameni,asta este bine! sa speram ca produsele straine nu vor umple rafturile magazinelor romanesti,ca ar fi pacat! O zi faina tuturor!
Sarmale!! 😀
@Alexandra: te inteleg perfect 🙂 Dar hai ca avem si alte motive sa o indragim, nu numai d-astea „grele”.
@Julia: absolut de acord! dar eu care am tot bantuit lumea anul asta, cred ca inca pastram produse bune si naturale, daca stii unde sa le cauti, desigur. deci n-a murit chiar speranta. Si, cine stie, poate ne desteptam, vorba imnului, si pretuim mai mult hrana curata si traditionala.
@Alexandra: 🙂
As mai adauga la lista ta mamaliga cu muuullltaaaa branza, precum si pufuletii, „Nuga”, ciocolata de casa, „Eugenia” si „Rom Tricolor”. Ce sa-i faci, sunt o fana a dulciurilor si de fiecare data cand colindam prin alte tari ma trezeam ducand lipsa acestor mici bombe calorice.
Mamaliga cu branza de burduf, papanasi, mancarica de varza cu marar la cuptor, cozonac, pasta de hrean care ustura de iti deschide sinusurile, zacusca, placinta de branza cu stafide si placinata de dovleac, eugeniile. NU ma vait ca sunt aproape si stau intr-o tara plina de bombe culinare ( Grecia), dar ca la mama acasa, nu este. Cu drag, frumoaselor! Amintiri placute!
Parjoale, coltunasi, papanasi, galuste cu prune, placinta poale in brau, gogosi infuriate :), merdenele (si eu!), jofre de la Capsa (o nebunie, mai ales tortul!) si fondantele multicolore – alea de ness sunt durere. Ah, am uitat de branza de burduf, gutui cum numai acolo miros in „halul” ala de bine si ca mancaruri preparate: mancare de tarhon, mancare rece de iepure care se gateste cu un cazan de ceapa taiata fin de tot, ciulama si tocanita de ciuperci si cate si mai cate. Off.
Ai scris foarte frumos, Pofticioaso!
Si mi s-a parut si realista descrierea ta.
Iubesc Romania pentru ca acolo e inca fetita mea si de-abia astept sa vina mine.Pentru ca de acolo imi sunt amintirile copilariei, cu mamaia mea draga.Poate, mai tarziu, va veni si dorul de tara dar,deocamdata,avem multe planuri sa ducem o viata decenta,in alta parte, sa nu mai fim injositi si sa ne intrabam de ce am invatat atat, de ce ne-am sacrificat ani intregi din viata? Si nu vreau ca fetita mea sa ajunga sa plateasca datoriile uriase ale unor derbedei,care vand tara pe nimic.Atat! In rest, un teritoriu colonizat de multi! Pacat!
Sinteti tineri,iar un copac tinar se prinde usor intr-un pamint bun,dar cei batrini tinjesc dupa locsorul lor! Fiti optimisti,dar nu uitati de unde a-ti plecat!