Scriu acest text dupa cea mai dezamagitoare ora de yoga din viata mea. Dupa ce saptamana trecuta am iesit uimita negativ de la un curs de zumba tinut, culmea, de o semi-vedeta creata de „Dansez pentru tine”. Si, dupa ce, acum alte doua saptamani am asistat la o clasa de spinning (pedalat la intensitate maxima, teoretic) care nu era departe de una de „cum sa facem noi sa dormim mai bine si mai profund”.

Omul sportiv din fata mea a fost intotdeauna incredibil de important pentru mine. Pentru ca
are puterea covarsitoare de a ma ridica si de a-mi face o super-galerie ca sa raman acolo sus de tot. Sau puterea de a ma lasa acolo jos unde sunt, fara sa ma stimuleze in niciun fel.

Am facut un adevarat cult pentru unii antrenori, in viata mea. Au existat din cei care ma faceau sa ma trezesc in creierii diminetii si sa alerg intr-un suflet la cursurile lor, desi eu intru in functiune dupa ora 10. Din cei care ma faceau sa zambesc in plina agitatie la munca (si ganditi-va ce agitatie, daca eu am lucrat aproape 10 ani in televiziune), numai la gandul ca in curand ma destind la orele lor. Cand am plecat din Romania, anul trecut, am mers pentru ultima data la un curs de yogilates si, ca si cum as fi vrut sa pastrez toata energia pozitiva a acelui lor si sa iau cu mine starea de bine, am strecurat in bagajele mele o ghinda luata din sala de curs. Am purtat-o cu mine pe continente. In Franta am dat peste antrenori atat de grozavi incat in ultima zi acolo am facut antrenamentele lacrimand. O sa va sune a nebunie curata, dar am inregistrat audio cu telefonul ultimul curs de step – preferatul meu de acolo – ca sa il ascult din cand in cand si sa zambesc. L-am reascultat chiar duminica.

cartoon-fitness-trainer

Asadar, raspunsul meu la intrebarea din titlu este: foarte mult spre enorm. Sunt antrenoro-dependenta, nu pot lucra bine cu un om care nu-mi „spune” nimic, care nu imi face si sufletul sa vibreze nitel, nu doar muschiul sa tremure. Stiti cum sunt intrebate duduile in emisiuni TV „Cum arata barbatul tau ideal?”. Ei, antrenorul meu ideal trebuie sa fie doldora de carisma, sa arate in forma (nu pot sa iau lectii de la oameni care nu ma stimuleaza cu fizicul lor), sa stie cand sa fie si dur, dar si cu umarul langa mine, caci sunt momente cand trebuie sa ma si sprijin.

Franks_Blog_coach-cartoon

Acestea fiind spuse, vreau sa enumar cativa oameni cu care a fost o incantare sa ma antrenez de-a lungul anilor si carora le foarte multumesc. Carlos L’Abbate (un minunat argentinian stabilit in Romania) – yogilates, Andrei Penu – spinning, Armando Lungu – spinning, Dan Cristea – aerobic, Gabriel Ghita – dance, aerobic, Matthieu, Yuri si Nelly – „frantuji”. Posibil sa fi uitat pe cineva in nebunia diminetii. Am sa indrept, daca va fi asa.

Promit sa va anunt de fiecare data cand gasesc un antrenor-comoara si va invit acum sa treceti la comentarii toti instructorii pe care ii pretuiti si care au insemnat/schimbat ceva pentru voi/in voi. Pentru ca merita stiuti si aplaudati.