Poate va amintiti de sala mea frantuzeasca pe care aproape am transformat-o in templu si din care nu ieseam cate 3-4 ore zi de zi. Ei, cand am parasit-o am fost pur si simplu devastata. Pana aici a fost, mi-am zis. Acum o sa plec spre Romania si apoi spre SUA, o sa scap in porcarii (ceea ce s-a si intamplat, pe sistemul gura pofticiosului adevar „rontaieste”) si toata sudoarea varsata pentru acest subtierea trupului a fost degeaba. In ziua in care am plecat din Nisa si m-am pus in masina pentru un drum luuuuung pana la Nadlac, mai aveam putin si arboram un steag negru la geamul masinii, in semn de doliu sedentar. Dar socoteala din maisonul frantuzesc nu s-a prea pupat cu ce a urmat. Caci eu nu stiam un lucru: sportul imi intrase in sange si nu avea sa-mi iasa de acolo.
In primul popas, in Italia, mi-au facut ochii ca aparatele de jocuri de noroc cand castigi atunci cand managerul hotelului a pomenit de-o sala de fitness. Era noua, nefolosita, prafuita, nici nu erau masinariile puse in priza. Ce credeti? In 3 minute eram jos la receptie echipata pentru antrenament si ma rugam de el sa-mi dea cheia. Sportiva din mine ardea de nerabdare sa arda niste calorii. Si am alergat singurica pe banda e care o vedeti in poza de mai jos si m-am sufocat in incaperea fara aer, dar cu canicula, insa de cedat n-am cedat. In dimineata plecarii m-am intors pentru o noua alergare, la 7 dimineata.
sala italiana de sport-hotelier
In Brasov, cea mai buna prietena din intreaga lume a fost pentru mine sala My Place, din apropierea garii. A fost dragoste la prima pasire in vestiar, asa ca zi de zi eram acolo pentru ore de care nu mai auzisem niciodata – tip jump sau freestyler – si, desigur, pentru alergarea care ma unge pe suflet. In unica zi in care n-am ajuns sa fac sport in sala pe care o vedeti aici jos am suferit teribil.
sala si echipa de la My Place Brasov
In Bucuresti, probleme. Din cauza zonei unde am stat (capatul bulevardului 1 Mai, dincolo de piata Chibrit), oferta a fost mica si proasta. Am gasit o sala scumpa si deloc ca in visurile mele sportive, dar am mers aproape zilnic in ea, caci corpul meu imi cerea miscare, miscare, miscare. In dimineata in care am pornit spre America eram mai slaba decat la plecarea din Franta. Asta desi am trecut mese imparatesti date de rude, prin pofte pe care mi le-am satisfacut porceste si prin cate si mai cate restaurante. Numai sportului am sa-i multumesc pentru asta.
Cum tot el, ma salveaza acum de prima (nu e ultima, sa fim seriosi si sinceri) infruptare americana. Mi-a aratat el cantarul plus 4 kilograme dupa 4 zile de indopare, dar dupa prima zi de mancat usor deja arata cu 2 mai putin. Alergasem si trasesem de un aparat. Si azi la fel, am repetat figura. Si ma simt mai aproape de forma buna cu care am venit.
sala de spinning, Franta, de ea mi-e cel mai dor
Ce vreau eu sa va spun este ca pofte vor fi intotdeauna – suntem oameni si multi avem drept motto „vreau si eu ceva bun”. Solutia incredibil de minunata (caci vine la pachet cu o extraordinara stare de bine) este miscarea. Derapati de la dieta, dar niciodata (sau, ma rog, rareori) de la programul de sport. Este cel mai minunat lucru care ni se poate intampla cand ne vaitam ca ne-au lovit poftele si kilogramele in plus. Zau de nu. Voi ce experiente/secrete sportive imi impartasiti?
Felicitari pt faptul ca nu lasi miscarea la o parte nici in deplasare! In concediul de anul asta am adaugat si eu in bagaj o pereche de adidasi, pantaloni scurti si-un maieu si a fost o alegere inspirata. Am facut miscare intr-o sala cum vezi numa-n filme. Si pe de alta parte, daca ne plangem mereu ca n-avem timp se miscare, in concediu ce scuza mai avem?
Buna, draga mea Pofticioasa! Te urmaresc de ceva timp pe blog, pe Facebook, dar acum iti scriu prima data. Te-am descoperit pe site-ul csid.ro. Imi place enorm stilul in care scrii, ceea ce scrii si umorul care sta „lipit” de tine indiferent daca postarile sunt optimiste sau nu. Felicitari pentru tot ce ai realizat pana acum si mult succes in continuare in Tara Dolofanilor!
Se pare ca ai ocazia sa calatoresti mult si absenta unei sali de sport este „dureroasa”. 🙂 Vreau sa iti recomand un site excelent pentru miscare, in cazul in care vrei sa faci miscare acasa: http://www.fitnessblender.com. Ii gasesti si pe Facebook. Cei doi care se ocupa de site sunt un cuplu foarte simpatic din SUA si au o multime de video-uri cu exercitii pentru toate exigentele. Arunca un ochi pe acolo si poate-ti place. Eu am incercat cateva din acele exercitii si am fost foarte incantata de rezultate (mai ales pentru starea de spirit. Nu-ti povestesc de partea „dureroasa” cu care m-am ales dupa un efort prea mare, crezandu-ma antrenata, cica ;)) )
O zi frumoasa iti doresc!
@Cristina: ai mare, mare dreptate. si uitam deseori ca urnitul e mai greu, dupa aceea incepem sa ne simtim atat de bine de la sport incat nu concep ziulica fara el. spor iti doresc!
@Ramona: multumesc mult pentru cuvintele frumoase! dar si pentru site, deja l-am frunzarit si mi-am propus sa-l includ din uichend in programul meu. raman datoare cu o cafea fara zahar 🙂