Incep prin a va spune crezul meu cel mare: nicio dieta/schimbare in alimentatie, oricat de mega-ultra-giga-fantastica ar fi ea, nu ne va fi de absolut niciun ajutor in aceasta viata daca nu o vom privi prin ochii care trebuie. Adica, daca nu vom spune in loc de „trebuie sa mananc asta si asta ca sa ma strecor in rochitica aceea mov”, cuvinte de genul „am sa consum asta si asta pentru este cea mai buna alegere pentru sanatatea mea, asa imi ajut organismul sa ramana puternic”. Rochia vine si trece, se stramtoreaza sau se mai lasa, dar sanatatea nu ne poate fi jucarie si poate ca a venit momentul chiar sa plecam urechea la vorbele de tipul „prin fiecare aliment pe care il mancam ii dam corpului fie otrava curata, fie un mare ajutor”.

Am inceput sa le dau atentie marita produselor bio abia anul trecut, cand m-am pomenit prin strainatate. In cartierul meu frantuzesc din Nisa, era mai mereu aglomeratie la un supermarket cu astfel de marfa. Curiozitatea m-a impins inauntru. Pe atunci credeam si eu, ca multi, ca aceasta categorie nu este altceva decat o cioara vopsita, vorba aceea. Aceasta neincredere mi se tragea de pe vremea cand am lucrat la stiri si editam tot felul de reportaje cu vanzatori romani de false produse bio demascati de autoritati prin te miri ce locuri.

le supermarche BIO

Dupa vizita la supermarketul de care va spuneam, pe care am facut-o cam incomoda, deoarece cucoane bine infipte in lumea bio imi dadeau coate peste coate ca sa ajunga la produsele dorite, aveam sa descopar in Carrefourul de la mama lui de acasa un raion imeeeens de astfel de alimente. Daca m-ati fi vazut in acele multe zile in care am cotrobait prin rafturi, dupa ce ma documentam pe serios acasa… Brusc, o lume noua si cu reguli serioase, nu cu etichete falsificate romaneste, s-a deschis in fata mea.

sectiunea "serviti-va" din raionul BIO, Franta

Pentru ca sunt foarte foarte foarte multe de spus si nu mi-ar ajunge nicidecum un articol – v-ati si plictisi foarte tare daca m-as apuca sa va povestesc tot – am sa va dau deocamdata cateva informatii cu liniuta, urmand ca in articole viitoare sa lamurim alte si alte chestiuni.

– un produs BIO inseamna pe intelesul tuturor un produs obtinut fara substante chimice, interventii genetice, cat mai aproape de ce a avut Mama Natura in plan atunci cand l-a pus pe lista de daruri pentru oameni. Definitia Ministerului Agriculturii este usor de digerat: Rolul acestui sistem de agricultura este de a produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman (…) prin procese create să respecte mediul.

– daca eu, Pofticioasa, ma trezesc maine dimineata cu pofta sa imi pun pe picioare o afacere BIO, am nevoie de un certificat si trebuie sa trec prin focurile verificarilor. Adica, mi se elibereaza documentul dupa ce sunt evaluata dupa norme europene, sunt acreditata si apoi niste inspectori stau cu ochii pe mine ca pe butelie ca sa fie siguri ca nu una zic si alta fac. Mi se verifica terenul – trebuie sa fie curat ca lacrima de substante chimice de cativa ani inaintea inceperii productiei, mi se iau la purecat ingrasamintele pe care am in plan sa le folosesc – doar cateva sunt permise, in general orice inseamna substanta chimica: fertilizator, pesticid, este interzisa, trebuie sa dau socoteala pentru toata lista de ingrediente – exista doar un anumit procent tolerat de substante sintetice etc. An de an trebuie sa dovedesc din nou ca merit hartia. Asadar, daca sunteti in dubiu in fata unui produs BIO cautati referintele certificatului eliberat de o institutie europeana de certificare. De pilda, va vorbeam saptamana trecuta despre un ulei BIO, in articolul de AICI – m-am asigurat inainte ca Biomania e un magazin certificat si aduce numai produse cu patalama. 

– trag un semnal: NATURAL nu inseamna BIO. Ne suna mai bine atunci cand avem de ales intre mersul la piata si laditele cu produse parca umflate cu pompa si pictate cu pensula din hipermarketuri, insa nu inseamna bio. Niciun certificat nu ne asigura de ingrasamintele folosite, terenul utilizat si cate si mai cate. Se merge pe incredere, pe ideea ca e mai bine decat ce gasim pe rafturi, dar nu este BIO.

– eco, bio sau organic? e totuna.

– pe langa certificatul de care va spuneam exista si sigle de autentificare pentru produse bio, sigle cu care ar fi bine sa va invatati daca nu vreti surprize neplacute. In ordine, aveti mai jos sigla Uniunii Europene plus Romania, a Frantei, a Germaniei, a Americii.

Dupa ce vezi ca in strainatate se poate si ca sunt o sumedenie de reguli stricte care iti garanteaza calitatea nemaipomenita a unui produs (si la noi lucrurile incep incet-incet sa se miste in directia buna), dupa ce te sperii tot mai tare de etichetele produselor non-BIO, si dupa ce incepi sa nu te mai gandesti doar la rochitica mov mulata, ci mai presus de orice la sanatate, ciulesti tot mai tare urechile la informatiile eco. Eu am sa va astept si cu altele, in curand.

PASIUNILE POFTICIOASEI