Salutari din aproape luna a 6-a! Astazi am vorbit cu cineva la telefon care se minuna de castigul meu infim in greutate si care a incheiat convorbirea spunandu-mi „sa te ingrasi!”. Nu cred ca am mai auzit vreodata acest indemn… Antonimul, cu slabitul, m-a bantuit ani buni, dar o urare de durdulire  nu am mai primit. Cand am pus jos receptorul am inceput sa ma gandesc la lucrurile pe care (credem ca) le stim despre sarcina de la TV, de la prietene, din revistele colorate. Ni s-au format prejudecatile astea legate de pre-maternitate si cu greu ne dezlipim de ele. De pilda, credem ca toate femeile trebuie sa se ingrase bine de tot, sa aiba anumite pofte si, eventual, sa se si rostogoleasca de colo colo fara sa mai pronunte macar cuvantul sala. Hai sa va spun eu trei chestiuni in care m-am inselat. Cel putin pana acum:

1. O sa te rotunjesti ca luna plina de care se bucura varcolacii

M-am temut de prejudecata asta ca de Bau bau in copilarie. Mai ales ca ma stiam cu musca supraponderala pe caciula. In primele luni chiar mi-am comandat niste rochii cu 2 numere mai mari, sa ma cuprinda in cele mai grele momente. Problema e ca stau in dulap pentru ca efectiv inot in ele si nici nu cred ca le va veni vreodata randul. Va mai povesteam eu ca de cand am ramas insarcinata am slabit 4 spre 5 kilograme, asa ca acum incap in rochii de care nu ma puteam atinge in era dinaintea testului dublu liniutzat. Da, burta e maricica si se va mai face, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma refugiez in haine tip sac, cum mi-a fost teama. Facem un update la kilograme si dupa minusul de 4-5 din primul trimestru, ajungem la un aproximativ plus 2 la debutul lunii 6. Am spus ca daca intru in luna 7 cu greutatea de la debutul sarcinii, voi fi o fericita. Am o prietena care mi s-a plans de un plus 12 pana in saptamana pe care o numar eu acum. Sunt sarcini si sarcini, nu putem generaliza, asa ca va rog, va implor, nu mai credeti in norme si in „sigur asa voi pati”. Poate veti avea surpriza vietii, ca mine…

when-is-it-okay-to-ask-woman-if-shes-pregnant-pregnancyhumor

2. Poftele sunt, de fapt, un mare moft

Asa am auzit si din stanga si din dreapta cand mi-am anuntat sarcina: ca nu ai de ce sa te culci pe urechea poftelor, ele nu exista de fapt, sunt niste scuze ridicole ca sa te poti ingrasa dupa pofta inimii si a stomacului. Probabil lumea ma sfatuia asa ca sa nu ma lase sa ma durdulesc enorm, asa cum ma recomanda povestea vietii (si a blogului). Acum, insa, sunt eu pregatita la randul meu sa va spun adevarul propriu despre pofte. Vedeti voi, poftele astea, nu sunt un mare moft. In cazul meu au fost o mare salvare. Poftele au aparut in primul trimestru cand o greata cat Rusia si China la un loc mi-a dat viata peste cap. Si ceea ce parea o pofta era, de fapt, singura mea optiune alimentara. Pofteam diverse chestii acre pentru ca pur si simplu nu stiam ce sa mai mananc, slabeam vertiginos, iar medicul ma ameninta cu Elevit (la care am si ajuns intr-un final). Deci poftele erau singura salvare, ultima solutie alimentara pentru un organism care refuza hrana.

3. Cui sa ii mai arda de sport intr-un asemenea moment?

Uite, mie. Abia astept sa pun punctul acestui articol si sa merg la sala. Este foarte important in sarcina sa nu imbratisezi fals numitul sedentarism necesar. Desigur, in afara sarcinilor cu risc, in care medicii interzic miscarea. Dar in orice alta sarcina, copilul nu va suferi pentru ca te dezlipesti de canapea si mergi sa dai binete ganterelor. Va suferi doar lenea ta. E plin internetul de studii foarte bine documentate despre cat de bine se dezvolta fatul daca mama ramane activa. O lipsa de miscare sub umbrela lui „ma gandesc la binele copilului, nu vreau sa risc” nu ajuta pe nimeni. Absolut pe nimeni. Gata articolul, echipamentule, sosesc!