Adica, in cazul de fata, eu am fost o mamaliga. Dar sa va povestesc cum se petrecura lucrurile. Dimineata a pogorat peste mine o pofta de miere cu paine si unt – de fapt, n-a fost pofta cat lipsa altor variante dupa atatea zile ninse si un cod rosu de aprovizionare in frigider. Zis si mancat. Chiar pe cand infulecam m-am simtit nu foarte bine. Mierea pe care nu am mai mancat-o pe paine de o groaza de luni mi s-a parut infiorator de dulce si mi-a picat cumva greu.

Greu, negreu, am luat drumul muncii, iar pranzul m-a prins cu o foame putin spus de lup. Din lipsa de optiuni – IARASI!!! – m-am refugiat in romanescul si faimosul MBS – mamaliga cu branza si smantana. Mi-a picat extrem de greu.

1011813_504001426333120_254608027_n

Extrem de greu, de negreu, am plecat spre sala. In taxi, nu pe jos, ca daca plecam pe jos imi dadeam seama de proportiile dezastrului. Pe scurt, n-am reusit sa alerg nici macar 5 minute legate. Ma simteam atat de plina de MBS si MPP – miere pe paine, incat nu puteam sa gandesc decat WTF! Am pus banda pe viteza de mers, nu de alergat, dar chiar si asa, dupa 14 minute 38 – nici macar nu am trecut pragul psihologic de 15 minute – ursulica ghiftuita cu miere si malai, care urla mor mor mor!, s-a rostogolit de pe banda si a pornit invinsa spre barlog. Of, of, of.