Exista ceva pe lumea asta care imi place aproape la fel de mult cum imi plac eclerele. Se cheama masline si indraznesc sa le numesc printre cele mai bune prietene ale mele din domeniul nutritiei. Ma topesc dupa cele grecesti, intind mana de cate ori am ocazia dupa cele spaniole, mai aveam un pic si le faceam un fan-club celor frantuzesti din Provence,cele italienesti sunt extrem de dragi sufletului meu si pentru ca bucataria Italiei mi-e favorita.

522343_405945586138705_1625700319_n

Anul trecut am intrat intr-o relatie extrem de apropiata cu crema de masline, cunoscuta si drept tapenada simpla. M-a topit pur si simplu cu gustul ei si cand o intindeam pe o felie de bagheta calda, simteam cum parca viata prindea si mai tare gust. Intoarsa din calatoriile mele peste mari si tari, roasa de pofta*, cum ma stiti, am incercat sa gasesc si aici un borcanel magic-maslinos. Si l-am descoperit pe dumnealui:

IMG_3759

Bio – v-am mai povestit de ce cred in bio – din masline negre si cu niste ingrediente simple, cu gust si de incredere (daca faceti click pe poza cred ca le veti vedea mai bine):

IMG_3762

Imediat am mai chemat niste ajutoare care sa puna in valoare crema maslinata. Si a reiesit un „platouas”:

IMG_3777

Iar peste cateva ore mi-am amintit care era de fapt deliciul, crème de la crème (de masline): combinatia cu paste. Asa ca am poftit intr-o oala clocotinda niste spaghete integrale bio din grau dur, le-am lasat sa-si vada de treaba, timp in care am ciopartit niste rosii, niste usturoi si niste verdeturi. Cand pastele au fost gata, restul colegelor de reteta s-au perpelit intr-o tigaie cu doi stropi de ulei de samburi de struguri. Pastele au strigat din strecuratoare ca vor si ele, asa ca le-am adaugat si tot amestecul a mai suportat dogoarea cam 2 minute, dupa care a ocupat o farfurie si a asteptat… cireasa de pe tort. Alias crema de masline de pe paste.

IMG_3795

Tot ce vedeti acolo a fost mancat cat ai zice „paste”, iar colegul de masa mi-a facut complimente pentru gateala, cand, de fapt, tot greul l-a dus crema de masline, asa ca toate meritele ii revin. Are un gust puternic, cantitatea de ulei de masline este perfecta (tapenadele pot fi stricate usor cu proportii gresite), iar combinatia cu rosiile trase la tigaie este cel putin dementiala. Dar ce ma mir eu, cand familia care face aceasta crema – familia Quattrociocchi – este si producatoarea celui mai premiat ulei extravirgin de masline si bio din lume. Daca intrati pe aceasta lista veti fi uimiti.

Dar sa revenim un pic la masline despre care vreau sa va spun ca au cam 5 calorii bucata (vorbesc de o maslina medie), sunt bogate in grasimi „bune” – drept dovada ca acele popoare care le mananca din belsug prezinta la studii medicale rate mai mici de boli de inima, de cancer si de obezitate – sunt pline de antioxidanti si de fitonutrienti care lupta cu inflamatiile.

Daca sunteti dornici de incercat gasiti AICI crema bio de masline negre Quattrociocchi.

*Pofta implinita prin amabilitatea www.biomania.ro