Va spuneam intr-o marturisire de pe pagina de Facebook, pe care, apropo, o gasiti AICI, ca am decis sa impartasesc cu voi si bune si rele intr-ale mancarii. Va voi spune, de pilda, cat de tare m-am indragostit de niste biscuti de ovaz pe care abia astept sa ii vad dimineata langa cafea, in ce restaurante am mai avut suprize placute sau ne (ultima data am gasit un fir de par in mancarea de la restaurantul Sultan de langa ProTV, pe unde ma invart des) si cine m-a dezamagit din cale afara (daca cineva se simte lezat si vrea sa riposteze, n-are decat, eu nu fac decat sa imi marturisesc gusturile si experientele papilo-gustativo-dietetico-minunate-sau-nu).

Va tot bateam la cap in articol de ieri (e AICI daca l-ati ratat) cu o inghetata mai curata decat alte inghetate – promit sa ma revansez datile viitoare si cu produse mai light 🙂 Si ca tot vorbim despre inghetata, ati citit vreodata eticheta de la una? Eu azi am numarat 6 E-uri. Nu inteleg de ce e nevoie de ele, asa cum nu inteleg de ce medicamentele au nevoie de atatia coloranti (tocmai ce am luat un antibiotic cu ceva galben ca de apus si verde tip broasca).

ice-cream-admit-love

Ce mai tura-vura, pentru ca niciodata nu apuc sa fac inghetata, desi este simplissim de executat, m-am refugiat in bratele lui Haagen Dasz (oare asa se scrie? mi-e lene sa verific pe Gugal…) de vanilie. Daca ii cititi ingredientele in limba straina a tarii de unde vine (inghetata asta nu se face la noi, iar eticheta imi pare prost tradusa) o sa vedeti ca are cam cinci ingrediente mari si late. Nu tu galben-ca-puiu’-gainii, nu tu E-uri, in afara de „eeee, ce buna eeee”. Punctul slab: pretul. Te uiti la el si ingheti mai ceva ca produsul. Aproximativ 30 de lei pentru o galetusa de nici 500 ml. V-am marturisit insa ca merg pe principiul corpul meu merita ce-i mai bun, asa ca mai bine ii dau mai putin si de calitate, decat mult si prost). In America aceeasi inghetata era 4 dolari (chiar 3,99), iar in Franta o gaseam cu 9 euro doua cutii, la oferta. Rusine raftule romanesc!

Precizare: aceste initiative sunt absolut dezinteresate – nu sunt platita de nimeni sa scriu despre vreun produs, nu sunt influentata de niciun pachetel sosit la usa. Gasesc, gust, apreciez si tastez. Sau, din contra. Gasesc, gust, nu apreciez si tot tastez. Nu va recomand sa alergati dupa marfurile pe care le scriu eu aici, nu va indemn sa spargeti o sucursala bancara ca sa va luati o inghetata. Doar va spun ce ma impresioneaza au ba in lumea asta fascinanta a gusturilor. Si va indemn sa faceti la fel, la comentarii. Sa ne auzim mai slabi! 🙂