Am asteptat sa adoarma copila ca sa va mai dau noutati. Va scriam acum cateva saptamani ca m-am lansat in provocarea celor 300 de check-in-uri sportive si mi se pare firesc si onest sa va si spun unde am ajuns. La 22. Este 15 februarie si eu am ajuns a 22-a oara la sala in noul an. Este sub ce speram – visam un treizeci si un pic – dar mai mult decat orice am facut intr-un inceput de an (cred). Ba chiar mai mult decat am facut intr-un an adunat, in perioada de glorie a lenevelii mele.

Ia sa calculam. Suntem pe 15 februarie, mai sunt 319 ziulici din 2018, iar eu ca sa ma tin de plan mai trebuie sa fac sport de 278 de ori. Ma gandeam la un moment dat ca mai spre vara voi putea sa fac miscare si de doua ori pe zi – dimineata si seara si sa recuperez astfel inceputul greoi si zilele de pauza sportiva. Dar am uitat un amanunt. COPILUL. Este un lux fuga de acasa pentru o ora de spinning, nici nu vreau sa ma gandesc ce ar trebui sa fac sa reusesc miscare de doua ori pe zi. Cred ca nici Harry Potter nu m-ar putea ajuta in acest sens. Revenind: 319 minus 278, 41 de zile nesportive mi-au mai ramas. Pornisem cu 65 la drum si am irosit 24 in numai o luna si jumatate. Mda.

O sa spuneti ca ma alint si ca performanta e oricum admirabila pentru o mama care abia acum iese din grota bebelusenismelor. Dar am sa va raspund ca provocarea e provocare si, cumva, trebuie sa gasesc o cale sa o scot la capat. Totusi, are cineva numarul lui Harry Potter?

P.S. O sa va povestesc curand, tot dupa ce adoarma minunata, cat de grea a fost revenirea la sala post nastere si cum evolueaza situatia pe cantar. Acum gata cu tastatul, trezim infanta.